Salvador Dali

Posted by Christine | Posted in , , | Posted on 12:19

0

Dali e un geniu de neegalat, el a vazut o alta dimensiune a lumii mediocre si a transpus-o in consecinta. Picturile lui Dali au darul de a te surprinde, sunt genul de reprezentari in fata carora poti ramane cu gura cascata ore in sir si in final sa pleci fara a fi inteles mare lucru.

Viata lui Dali a fost tumultuoasa, a pictat in nestire si a lasat lumii intregi o colectie de picturi inegalabile.
La sase ani, îsi dorea sa fie bucatareasa (nu bucatar!), la sapte ani, se credea Napoleon. A ajuns, în schimb, liderul miscarii suprarealiste si imaginea universala a artistului excentric. Cu mustatile subtiri, ridicate în sus ca niste carlige, cu favoritii lungi, ochii mirati si neaparat cu un baston în mana, Dalí este acum, ca si pe vremea cand traia, inconfundabil. A devenit celebru nu numai prin arta, ci si prin stil de viata si afirmatii socante. Obisnuia sa se plimbe pe strazile New York-ului cu un clopotel, ca sa atraga atentia asupra lui - gandul ca ar putea trece neobservat era pentru el la fel de insuportabil ca smerenia sau saracia. Afirma transant ca EL este singurul capabil sa salveze arta moderna, unicul artist cu adevarat suprarealist. În interviuri, vorbea despre sine la persoana a treia, folosind formulari ca „divinul Dalí” sau pur si simplu „divinul”.
A fost catalogat, pe rand, drept homosexual sau coprofag, atribute pe care le-a negat categoric. La un moment dat a declarat "Singura diferenta dintre mine si un nebun este aceea ca eu nu sunt nebun". Se pare ca sotia poetului Paul Eluard, Gala, pe care a intalnit-o in 1929 si care mai tarziu ii va deveni sotie, nu numai ca l-a salvat de la nebunie, dar i-a devenit si muza.
 Multe dintre picturile sale cu simbolica erotica, simbolica des intalnita in operele sale, au fost considerate capodopere, altele insa au sfidat lumea artei. Din fericire am gasit un clip cu picturile pe care eu le consider cu adevarat sublime-aici.
Insa mai sunt si altele...multe altele.

 
Aceasta din urma imagine imi place in mod deosebit. Mi-a placut si acum 8-9 ani cand am descoperit-o intr-un manual de desen din ciclul primar de studiu, atunci cand nu stiam nici cine e Dali, nici ce semnifica si cu toate acestea m-am chinuit s-o reproduc cu ajutorul unei pensule precare si a unei cutii de acuarele ieftine...a fost printre primele mele desene, imi pare enorm de rau ca n-am pastrat-o...

Dali ma fascineaza si acum... In multe scrieri Dali apare transfigurat si pare a intruchipa geniul obsedat sexual, egocentric, nebun,extravagant ori maniac al banilor.
Si ce daca a fost nebun? Si ce daca a pictat fara a tine cont de norme? Si ce daca? De ce trebuie sa vedem intotdeauna partile negative, scandaloase ale lucrurilor? Sa arate cineva un alt pictor care il egaleaza in tehnica, in mod de lucru, in gandire, in ce vreti voi...
Dali s-a nascut geniu.
 
Setea de faima si dorinta de a scandaliza au disparut treptat, lasand loc fricii de moarte, amplificata de o sanatate subreda. Dalí a supravietuit incendiului izbucnit în dormitorul sau, dar nu si atacului de cord din 1989.

...

Posted by Christine | Posted in | Posted on 23:39

0

“Este posibil ca acela ce se lupta cu monstrii sa nu bage de seama ca se transforma in monstru. Daca te uiti prelung in abis, abisul se va uita prelung in tine.”
~Friedrich Nietzsche

Corbul

Posted by Christine | Posted in | Posted on 12:27

0

 (Allan Poe-Corbul)

Este una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-am citit. (p.s. exista mai multe traduceri)

Corbul

Posted by Christine | Posted in | Posted on 12:19

0

Într-un miez de noapte crîncen, pe cînd - ostenit şi lînced -
Meditam peste vechi tomuri - o, uitat e tîlcul lor! -
Mi-a părut, ca-n vis, că bate cineva la uşă: „Poate
E vreun oaspe ce se-abate pe la mine-ntîmplător,
Da, un oaspe care bate-n uşa mea, încetişor."
                                                  Mi-am şoptit, încrezător.

Gîndul, vai, mă mai petrece spre acel Dechemvre rece
Cînd tăciunii păreau stafii alungite pe covor.
Zorii-i aşteptam cu sete: nici un tom vreun leac nu-mi dete
Ca să uit de moartea fetei, căreia-i spuneau Lenore
Înşişi îngerii - frumoasa, luminoasa mea Lenore,
                                                  Dusă-n vecii vecilor!


Purpuriile perdele, cu foşninde catifele,
Mă făceau, ca niciodată, în adînc să mă-nfior,
Încît repetam într-una, pentru-a potoli furtuna
Inimii, zvîcnind nebună: „E vreun oaspe doritor
Să-l primesc la mine-n casă, - vreun prieten trecător.
                                                  De ce-aş fi bănuitor?"

Cînd mi-am mai venit în fire, spus-am fără şovăire:
„Domnule, sau poate Doamnă, să mă ierţi, eu te implor:
Somnul îmi dădea tîrcoale, cînd bătaia dumitale
Se-auzi, atît de moale şi atît de-nşelător,
C-am crezut că mi se pare..." Şi-am deschis, netemător,
                                                 Beznei ce pîndea-n pridvor.

Uluit ca de-o minune, am scrutat acea genune,
Plin de vise cum n-aş crede c-a visat vreun muritor,
Însă liniştea cumplită a rămas, ca-nmărmurită.
Doar o vorbă-abia şoptită se-auzi prin ea: LENORE,
Iar ecoul îmi întoarse şoapta stranie LENORE -
                                                 Ce se stinse-ncetişor.

Întorcîndu-mă-n odaie, mistuit ca de-o văpaie,
Auzii că bate iarăşi, parcă mai stăruitor.
„Ale-oblonului zăbrele sînt de vină, numai ele!
Ia să văd, şi tainei grele adîncimea să-i măsor,
Liniştindu-mi pentru-o clipă sufletul fremătător....
                                                 E doar vîntul, vuitor."

Am deschis oblonu-n pripă şi, cu foşnet de aripă,
Un corb falnic din vechimea sfîntă, a intrat în zbor
Şi, de mine făr' să-i pese, cu-aerul unei crăiese
Sau al unui crai, purcese şi se-opri, impunător,
Pe un bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior, -
                                                Şi rămase - negru nor.

Pasărea abanosie-mi smulse din stenahorie
Tristul suflet, ce surîse văzî
nd chipul gînditor:
„Deşi creasta ţi-este cheală, tu eşti plin de îndrăzneală,
Corb cumplit din vremi de fală,
- spune-mi, ce nume sonor
Ţi s-a dat pe Ţărmul Nopţii, corbule rătăcitor?"
                                               Corbul spuse: NEVERMORE.


M-a uimit peste măsură ăst cuvînt la cobe-n gură
Deşi nu prea avea noimă, - însă cărui muritor
I-a fost dat vreodat' să vadă cum o pasăre - de pradă
Sau de rînd - vine să şadă peste-al uşii lui uşcior,
Pe un bust al zeei Pallas şi, cu glas croncănitor,
                                               Îi răspunde NEVERMORE?


Proţăpit pe-acea statuie, doar atît putea să spuie,
Sufletul parcă turnîndu-şi în cuvîntul izbitor.
Alte vorbe nu-i ieşiră. Penele-i încremeniră.
Atunci buzele-mi şoptiră: „Va pleca şi el în zori,
Ca atîţia alţi prieteni şi nădejdi de viitor."
                                              Corbul spuse: NEVERMORE!


Uluit de potriveală, mi-am zis: „Fără îndoială
C-a deprins această vorbă auzind vreun bocitor
Care, urgisit de soartă, şi-a jelit nădejdea moartă
Pînă cînd, cu vocea spartă, a ajuns, răzbit de dor,
Să repete în neştire un refren apăsător -
                                              Trista vorbă NEVERMORE!"

Cum a corbului vedere încă-mi mai făcea plăcere,
Mi-am tras jilţul lingă uşă, chiar sub bustul sclipitor.
Cufundat în catifele şi în gîndurile mele,
Încercai să aflu-n ele ce vrea corbul cobitor -
Pasărea aceasta sumbră, care croncăne de zor
                                           Numai vorba NEVERMORE?


Chinuit de întrebare, căutam o dezlegare
Sub ai cobei ochi de pară, mistuit de focul lor.
Stînd cu capul dat pe spate, pradă perinei bogat
e
Cu luciri catifelate, îmi spuneam înce
tişor,
Că EA n-o să mai dezmierde perina cu-al ei căpşor

                                           Niciodată, NEVERMORE!

Îmi păru că-n aer suie o mireasmă de căţuie
Clătinată de arhangheli - călcau parcă pe covor!
Şi strigai: „Nenorocite! Prin heruvi, Domnu-ţi trimite
Vrăjile-ndelung rîvnite ca să uiţi de-a ta Lenore!
Soarbe vrăjile acestea, ca să uiţi de-a ta Lenore !
                                          Corbul spuse: NEVERMORE!


Diavole, sau zburătoare! dar proroc, pe cît se pare,
Iadul te-a trimis, ori vîntul, pe-acest ţărm îngrozitor,
În chilia mea pustie, unde Groaza-i pururi vie,
Deşi-o rabd cu semeţie,- spune-mi, dară, te implor,
Oare-n Galaad se află vreun balsam vindecător?"
                                         Corbul spuse: NEVERMORE!


„Diavole, sau zburătoare! dar proroc, pe cît se pare,
Te conjur pe Dumnezeul nostru drag, al tuturor:
Inima-mi avea-va parte, în Edenul de departe,
Să îmbrăţişeze-n moarte pe sfinţita-n veci Lenore, -
Pe-acea fată care poartă numele-ngeresc Lenore?"
                                        Corbul spuse: NEVERMORE!

„Corb sau demon! Piei odată cu-a ta vorbă blestemată!

Te întoarce în Tărîmul Nopţii, înspăimîntător!
Să nu-ţi uiţi vreo pană-n casă, mărturie mincinoasă
Ca şi vorba ta! Mă lasă! Singur să rămîn mi-e dor!
Ia-ţi din inima mea pliscul lung şi rău-prevestitor!"
                                        Corbul spuse: NEVERMOREI

Şi de-atunci, stă ca o stană, făr' să-şi mişte nici o pană,
Pe-albul bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior.
Cu-ai săi ochi ce scînteiază, pare-un demon ce visează,
Cînd a lămpii mele rază-i zvîrle umbra pe covor.
Şi, legat de-această umbră, nu se mai avîntă-n zbor
                                         Al meu suflet, NEVERMORE! 

(traducere Petre Solomon)

CICLURI

Posted by Christine | Posted in | Posted on 00:49

0

"Nu putem fi copii eterni, nici adolescenti intarziati, nici a pastra legaturi cu cei care nu vor sa aiba legaturi cu noi.
Schimbarile externe pot simboliza procese interioare de evolutie. In viata, nimeni nu joaca cu cartile insemnate, asa ca ai de invatat cum sa pierzi si cum sa castigi. Trebuie sa ne eliberam, sa dam pagina si sa traim numai cu ceea ce ne ofera prezentul.

Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi. Daca treci prin viata lasand "usi deschise" pentru orice eventualitate, niciodata nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trai ziua de astazi cu multumire. Tu insuti nu mai esti cel de acum doua zile, sau trei luni, sau un an. Inchide usa, da pagina, inchide ciclul. Pentru sanatatea ta mintala si sufleteasca, desprinde-te de ceea ce nu se mai regaseste in viata ta. Adu-ti aminte ca nimeni si nimic nu este indispensabil. Nimic nu este vital pentru a trai, pentru ca atunci cand ai venit pe lume, ai venit singur. Este numai obicei, rutina, nevoie. Deci, inchide, incheie, curata, arunca, oxigeneaza, desprinde-te, scutura-te, elibereaza-te." (P. Coelho-Inchizand cicluri)

despre casatorie

Posted by Christine | Posted in | Posted on 00:42

0


1. "Primul an este mai greu.Urmatorii sunt imposibili." (Isidoro Loi)
2. "Nu te casatori pentru bani. Poti gasi de imprumut mai avantajos." (proverb scotian)
3. "In primul an de casnicie barbatul vorbeste si femeia asculta. In al doilea femeia vorbeste-barbatul asculta. In al treilea ambii vorbesc-vecinii asculta."
4. "Dragostea este oarba, dar casatoria indreapta acest defect." (proverb normand)
5. "In antichitate sacrificiile se faceau in fata altarului. Si in prezent e la fel." (Helen Rowland)
6. "Sunt indragostit de aceeasi femeie de 45 de ani. Daca afla nevasta-mea ma omoara." (Henny Youngmou)

timpul sterge clipa

Posted by Christine | Posted in | Posted on 19:12

1


de vina e marea si valul si ploaia...

Catalin Crisan

Releveu la muzeul satului

Posted by Christine | Posted in | Posted on 14:24

0


you know you’re an architecture student when...

Posted by Christine | Posted in | Posted on 12:04

0

...your roommates say "good morning," and you reply "good night."
...'Red Bull' is you favorite drink.
...you ask Santa Clause for architecture supplies
...you have 3 or more cups of double shot coffee espressos in one night
...you hear the same song on the radio 3 or more times in one night.
...you're in a 6-unit class and it is still not enough.
...you spend more time in studio than in your own bed.
...you spend more time in studio than with your wife.
...your parents are complaining that you're not having enough fun.
...you only leave studio to buy supplies.
...you haven't taken a shower in a week.
...you see showering as a waste of time.
...your parents have more of a social life than you.
...your 11-year-old sister has more of a social life than you.
...you know all the 24-hour food places in the area.
...your friends get more sleep in one night than you do in one week.
...you consider 3AM an early night.
...you say "It's only midnight- I have plenty of time to finish."
...you confuse sunrise with sunset.
...you ask what time it is, then ask "AM or PM?"
...you strangle your roommate because he said he stayed up late studying.
...your Friday night is 38 hours long.
...you understand why architects have glasses and white hair.
...you can listen to all your CD's in one night.
...the 'Shop Cafe' closes when you arrive, and reopens before you leave studio.
...you have to wait for breakfast shops to open.
...you wake up to go to school and you're already there.
...you start wearing all black.
...you have no life, and admit it.
..."going out to eat" is at the 'Shop Cafe'.
...you have memorized every radio commercial that airs after 10PM.
...you confuse today and tomorrow.
...you hear "Didn't you wear that yesterday?' followed by "and the day before that?"
...you count the number of days (not hours) you've been awake.
...you think days are 48 hours long.
...you go to the store to buy a six-pack of 'Red Bull'.
..."Homecoming" happens once a week.
...you start using words your instructor uses.
...doing models all night long excites you.

...the alarm clock tells you when to go to sleep.
...you're not ashamed of drooling in class anymore, especially in the Structures lecture.

...you know what super glue and Fevicol taste like. (And you can differentiate between types of adhesives based on their taste.)
...you CELEBRATE space and OBSERVE your birthday.
...coffee and coke are tools, not treats.

...your relatives see you more as a struggling artist than as someone who designs buildings.
...you think it's possible to CREATE space.
...you fight with inanimate objects.
...when someone casually asks you to design their house someday, you take it seriously and keep bugging them about it.
...your brother or sister thinks he or she is an only child.
...you've listened to all your CDs in less than 48 hours.
...you're not seen in public.
...you lose your house keys for a week and you don't even notice.
...you've brushed your teeth and washed your hair in the school's washroom.
...you've discovered the benefits of having none or very short hair. You've started to appreciate inheriting baldness.
...you always carry your deodorant.
...you've become excellent at recycling materials when making models.
...your writing skills are pathetic and your handwriting is worse than a doctor's prescription but your sketching skills are excellant.
...you've danced with excellent choreography at 3 am and without a single drop of alcohol in your body.

...you take notes and messages with a radiograph and color markers.
...you combine breakfast, lunch and dinner into one single meal. In fact, you consider Ramadan the most convenient month of the year.
...you see holidays only as extra sleeping time.
...you've got more photographs of buildings than of actual people.

...you've taken your boyfriend (girlfriend) on a date to a construction site.
...you've realized that French curves are not that exciting.
...you can live without human contact, food or daylight, but if you can't print, it’s chaos.
...when you’re being shown pictures of a trip, you ask what the human scale is.

...you can use Photoshop or Corel Draw and make a web page, but you don't know how to use Excel.
...you refer to great architects (dead or alive) by their first name, as if you knew them. (Frank, Corbu, Mies, Norman...)

...your non-architect friends don't get excited when you talk about minimalism anymore.
...sometimes you don't know what the date is because you haven't slept in so long that the days seem to merge together.
...you refer to engineers as a lower life form.
...you refer to tearing up an A0 size sheet into tiny pieces as scaling down to manageable size.
...you've used butter sheets, handmade paper, gateway sheets and/ or scotch tape to gift-wrap birthday presents. Your architecture friends do the same and your non-architecture friends marvel at your innovativeness.

...you've started using blue color pencil for everything, from taking notes to holding up your hair in a knot.
...your fingers feel itchy when you don't have a pencil on your person.
...when you do have a pencil, you start sketching on any available surface.
...when you get excited, swoon and point at something in a public place, it is often not a member of the opposite sex but a new type of suspended false ceiling or wall dado.
...you have made a graphical logo of your name.
...you know all of these are true, no exaggerations.

top 10 reasons why to date an architect

Posted by Christine | Posted in | Posted on 11:50

0




1. all night long, all night strong.
2. we are damn good with our hands.
3. if we can commit to chipboard, relationships should be easy.
4. you should see the things we errect.
5. use to doing things over and over again.
6. finishing early never happenes.
7. we know the true meaning of interpretation
8. creative positioning.
9. work well in groups
10. entry and passage are always exciting.

La dracu!

Posted by Christine | Posted in | Posted on 12:48

2


Nu-mi vine sa cred! De fiecare data cand am impresia ca lucrurile decurg normal, apari tu,Fat-Frumos, de fiecare data transformat, si ai grija sa-mi spulberi toate visele. Te urasc Fat-Frumos! Te urasc! Deja ma hotarasem sa uit ultimul "incident", sa uit ca am fost naiva si te-am crezut, sa uit ca m-ai facut sa sufar desi mi-ai promis ca n-o sa renunti nicicand la mine, iti amintesti ?!? M-am hotarat sa-ti uit ultima infatisare indiferent cat de tare ma doare asta. Da, Fat-Frumos, m-am hotarat sa te uit si sa ma indragostesc din nou....de...de...noul tu. Si din nou am fost naiva. M-am grabit pentru nu stiu ce si desi m-am indoit un pic, in ultimul timp incepuse sa-mi placa noul tu, Fat-Frumos! Incepusei sa-mi placi si incepusem din nou sa te cred...cand voi inceta sa mai fiu asa naiva , cand???? Deja nu mai pot...imi vine sa alerg, sa tip, sa-ti spun ca te urasc Fat-Frumos pt k mereu ma faci sa sufar... Am vrut sa fie frumos, dragul meu, stii...si pe mine ma doare poate la fel de mult ca pe tine, poate chiar mai mult caci rana mea e mai recenta, dar nu ti-am spus niciodata, nu? Si-am incercat s-o iau de la capat, sa uit....si tu? Nici macar n-o sa-ti spun, Fat-Frumos...o sa ai impresia ca nu stiu nimic si ca nu ma doare...dar doare ca dracu!! Si nu stiu ce ma doare mai tare...poate ma doare ca sunt atat de naiva....dar nu-i nimic Fat-Frumos...tu saruta-ma pe mine si gandeste-te la ea, gandeste ca n-o sa mai fie nimeni ca ea, ca nu vei mai iubi pe nimeni ca pe ea, da Fat-Frumos...saruta-ma. Si o sa uit ca ultima oara m-ai mintit...dar stii ceva Fat-Frumos?....ultima oara m-am simtit iubita..

Va fi..

Posted by Christine | Posted in | Posted on 14:16

1


Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleilor deşarte,
Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Şi-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mărgăritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări...
Demonul nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Şi albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea tăcutelor perdele,
Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru.

Şi-apoi...
Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri.
Va fi
O seară de octombre cu palpitări discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Şi regrete...
Vai!... cea din urmă seară când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamnă pe sfârşite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă -
Simbolul despărţirii...

Şi-atâta tot...

Şi-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici lună
Nici stele căzătoare...
Şi faţă de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...

din ciclul "Oamenii cu cearcane sunt minunati"

Posted by Christine | Posted in | Posted on 19:16

1

Sunt admisa!
Dupa minute, ore, zile de asteptare, oboseala si stress continuu n-am crezut k ma mai poate face ceva sa schitez un gest, un zambet, un strigat ce-mi apartinea candva. M-am inselat. Da, de'acum sunt studenta, studenta la mincu. O spun si inca nu-mi vine sa cred. Iar acum cand unii se plang k mai e putin si incepe scoala eu pot sa strig: am luat vacantaaaaaaaaaaaaa!!!!

Si'acum ma adresez tie, dragul meu/draga mea, cel care iti doresti sa intrii in aceasta facultate in urmatorii ani. Inainte de a te inarma cu o RABDARE de fier, invata sa pierzi, invata sa nu-ti pese ce zic altii, invata sa plangi, dar sa nu stagnezi sau dai inapoi, invata sa crezi in tine (mai mult chiar decat e nevoie),invata sa faci fata emotiilor, invata sa muncesti, invata, invata tot. Pregatirea pt Mincu e grea. Stresul e MARE. Sunt locuri putine si macar de'ar fi asta singurul neajuns. Ce trebuie sa inveti? Nu se stie. Invata TOT!
Imi amintesc de anul dinaintea admiterii. Imi amintesc de nenumaratele nopti nedormite, de zilele in care lipseam de la scoala pentru a desena, de noptile in care spuneam pas iesirilor si in care desenam pana la rasarit. Imi amintesc de tigarile arse pe ascuns, de lacrimi, de nervi, de creioane tocite, rupte, de maini murdare de tus si unghii umplute cu guma plastica. Si-aqm imi pare raw k s-a terminat perioada asta. .

Aqm, k am luat vacanta, imi doresc sa fac multe lucruri si timpul e atat de scurt...Mi-e dor de bunicii mei...mi-e tare dor de ei...imi doresc o zi libera in care sa merg la ei cu un buchet de flori, sa stau acolo jos, in tarana si sa-i privesc...stiu k aqm nu-i mai pot vedea, stiu, m-am obisnuit de mult cu aceasta idee dar n-am sa inteleg niciodata de ce...
Vreau sa-mi iau timp pentru mine. N-am mai fost de mult la salon, nu pensat, nu tuns, nu nimic. Uofff....asa...apoi as vrea sa merg undeva departe de casa....singura, singurica....mi-e dor de mine...parca m-am pierdut asa....uneori nu ma recunosc...si n-am mai citit de'atata timp......
O SA_MI REVIN!

s-a terminat cu adevarat?

Posted by Christine | Posted in | Posted on 18:20

0

azi a fost o zi trista....
azi ne-am despartit...
azi mi-au dat lacrimile cand am realizat k s-a scurs un an de munca grea dar frumoasa..
azi am realizat ce om deosebit e proful si cat de mult m-am atasat de el...de el si de intregul colectiv...imi va fi dor de zilele in care tipa ca nu suntem in stare "sa tragem 2 linii", de zilele in care radea de plansele noastre si in care capatam un 4 pt care eram suparata toata saptamana, imi va fi dor de toate glumele de la cursuri, imi va fi dor de scoala de la circ pt k acolo am invatat sa desenez..imi va fi dor de mara si de intrebarile ei copilaresti, imi va fi dor de elena care dormea la catedra, imi va fi dor de cosmin care m-a incurajat, imi va fi dor de sandra pt k era intotdeauna blanda, imi va fi dor de toti...dar sper sa nu ma reintorc acolo...vreau sa iau examenul si sa ne intalnim in facultate, vreau sa-l revad pe profu' pt a-i strange mana cu caldura, pt k-i voi fi mereu recunoascatoare..
azi m-am reindragostit de arhitectura..

hei!

Posted by Christine | Posted in | Posted on 20:16

0

Am revenit. Cu un blog nou. Si asta pt k a treqt atat de mult timp de cand nu am mai scris incat am uitat parola de la cel vechi :|..chiar si adresa pe care era faqt.....sper k pe acesta sa nu-l mai abandonez.
Simt nevoia sa scriu. In ultimul timp tot mai des. Ma simt un pic pierduta. poate de'asta scriu. Am inceput un jurnal. Nu, nu unul virtual, un jurnal adevarat. Niciodata n-am fost de accord cu un astfel de lucru. Aqm s-au schimbat multe lucruri :) Imi e prieten...