Nunta in Cer

Posted by Christine | Posted in , | Posted on 23:31

0

Imi place Eliade, nu stiu daca am mai spus-o. Imi place caci regasesc o particica din mine in fiecare dintre lucrarile sale.
Am primit cu mult timp in urma "Nunta in cer". Am uitat-o de atunci intr-un raft in biblioteca. E o carte veche, de anticariat si nu m-a atras, cu atat mai mult cu cat nu suport mirosul acesta de invechit. Acum ceva timp am regasit-o si am amanat din nou s-o deschid. Azi am terminat-o. O lucrare de o melancolie covarsitoare. Imi pare rau ca n-am citit-o atunci cand am primit-o, cred ca m-ar fi impresionat mai tare. O carte despre daruire si despre puterea de transformare a dragostei. Un roman erotic, in care Eliade nu face altceva decat sa traduca literar mitologia memoriei si a uitarii, gestul yoginului care, indragostindu-se de o regina, se instaleaza in palatul ei si isi pierde complet identitatea.


Obisnuiesc sa transcriu pasaje din fiecare carte pe care o citesc. Fac asta de mult si am zeci de pagini scrise de-alungul timpului. Din cartea asta am transcris cateva pasaje aici. Poate ca sunt randurile care m-au impresionat cel mai tare..

"Cand eram foarte tanar, mi se intampla uneori sa privesc brusc fata unui necunoscut si sa-mi spun: ce-ar fi fost ca omul acesta sa fie tatal meu?"

"Imi spun ca, daca mi-as fi aruncat altfel ochii prin ziar, as fi zarit poate reclama vreunui film mult laudat si m-as fi dus sa-l vad inainte de a-mi tine cuvantul fata de Alexandru. Ileana n-ar fi ramas pana seara tarziu, acolo, daca n-as fi venit eu. Poate ar fi plecat inainte de venirea mea, si n-as mai fi intalnit-o sau, daca intamplator, as fi intalnit-o alta data, n-ar fi fost vraja serii aceleia de 8 ianuarie, poate nici ea nu ar mai fi fost libera, poate nici eu..S-ar fi putut intampla atatea.. Uneori, mai ales in tren, privesc cu atentie chipul vecinei mele de compartiment si imi spun : daca m-as fi aflat intr-o anumita zi, intr-un anumit loc, intr-un anumit oras, femeia aceasta ar fi fost sotia mea sau poate ar fi fost, cum se spune, dragostea mea cea mare."

"Am uitat de mult gustul atator trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se intampla aproape tuturor barbatilor: sa n-aiba amintiri calde, sa nu mai pastreze nimic din toata magia aceea a dragostei fizice. Cred ca femeile uita mai greu."

"In odaie se facuse frig. Am privit totusi, cu o licarire de bucurie, biroul de alaturi, fotoliul in care citeam tolanit poetii mei favoriti, masa simpla pe care stateam aplecat noptile, in fermecata singuratate. Toate acestea existau inca, erau reale, erau aici, la indemana mea, gata sa ma ajute, sa ma apere. Un singur gest de vointa, si totul ar fi fost ca la inceput ...Bucurestiul e plin de femei frumoase. Sunt atatea care nu-ti cer mai mult decat doua ceasuri din zi si nu te farmeca, nu te smulg din tine, nu te ineaca. Viata mea se scursese pana atunci fara drame, fara zguduiri prea mari. Intamplari, aventuri, calatorii, vacante cu prieteni si prietene, amante cu pasiuni efemere, fara toxine..o zi de munca, voluptati si mare, barbateasca libertate. Toate acestea le puteam pierde, toate acestea s-ar fi putut rataci de mine, s-ar fi putut sfarama in bucati. Traisem de mai multe ori, in ultimii ani, panica aceasta a unei dragoste hotaratoare, ucigatoare. Dar nici o pasiune nu izbutise sa ma piarda. Ma trezeam intotdeauna la timp. Am avut o clipa sentimentul, cand am stins lumina, ca lucrurile nu sunt inca definitiv perdute. Era inca timp..."

"Prietenia intre un barbat si o femeie tanara este posibila numai daca amandoi sunt foarte inteligenti sau daca amandoi iubesc. Altminteri, este o simpla tovarasie mai mult sau mai putin insipida, foarte putin interesanta sufleteste, sau o etapa preliminarie unei legaturi tot atat de putin interesante. Tovarasiile acelea agreabile si impure pe care le numim prietenii se rezuma de cele mai multe ori la vizite frecvente, la o oarecare confidente si la o calda familiaritate; mai sus nu razbat.."

" 'Pentru cine cantai la Berlin? ' intrebai inca o data, infiorat.
Se apropie de mine si-mi cuprinse capul in palme.
'Ti-am spus:pentru tine..Stiam ca am sa te intalnesc..'
'De unde stiai?' staruii eu.
'Mi-a spus doica', raspunse cu simplitate. 'Mi-a spus ca voi avea la inceput o dragoste mare, care ma va duce aproape de moarte. Apoi, tarziu, cand voi fi crezut ca sunt pentru totdeauna vindecata, voi intalni o alta si mai mare dragoste si atunci, voi fi fericita, foarte fericita..' "

" ..  nici Ileana, nici eu, nici intamplarile nu mai sunt cum au fost aievea. Uneori ma deprima pana la moarte neputinta mea de a spune adevarul, neputinta oricarui artist de a se marturisi omeneste, total crestineste.. Ai sa citesti cartea aceasta si ai sa vezi cat de mult se departeaza de tot ce ti-am povestit acum. Poate e mai frumoasa, dar atat..."

"M-am intors acasa dimineata. Pentru intaia oara, de cand ma casatorisem, lipseam o noapte intreaga la o petrecere. De fapt, noaptea fusese stupida, lamentabila, si femeile acelea sarmane care se imbatasera in jurul meu imi faceau o sila nespusa.
Intrand in odaie, am fost surprins intalnind-o pe Lena langa fereastra. Lampa ardea; am inteles ca nu dormise toata noaptea. Cred ca paseam destul de zgomotos , caci s-a intors infiorata. Aproape ca n-am recunoscut-o. Cum poate o femeie sa imbatraneasca intr-o singura noapte!"

M-tii Macinului 18-19 septembrie 2010

Posted by Christine | Posted in | Posted on 19:48

0









Pescăruşul Jonathan Livingston

Posted by Christine | Posted in , , , | Posted on 23:34

0

 ...si depasirea limitelor.

Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe”.


Cartea lui Bach este, daca vreti, povestea noastra, a fiecaruia dintre noi, o carte care vorbeste despre aspiratii, despre esecuri, despre curaj.
Povestea unui pescarus care refuza sa creada ca a fost creat doar pentru a-si cauta hrana , care nu poate trai asa doar pentru ca asta fac toti ceilalti si care aspira spre cunoastere, cunoasterea zborului..poate fi povestea noastra, a unui Jonathan care traieste in fiecare dintre noi. Se spune ca este, dupa "Micul Print", cea mai citita parabola moderna. Este, din punctul meu de vedere, o carte pe care copiii ar trebui s-o citeasca parintilor pentru a le reaminti visele si ambitiile de alta data, pentru ca lupta pentru cucerirea implinirii spirituale nu ar trebui sa inceteze niciodata. O carte despre cum sa ne gasim calea si cum sa o crestem , cum sa fim, cum sa traim sau cum sa murim pentru ca zborul inseamna mult mai mult decit sa dai din aripi de colo-colo. asta poate sa faca si un tintar!


O carte despre a vorbit Noua Acropola intr-o conferinta deschisa publicului larg, una care nu a promovat cartea ci ideile acesteia.

"Plictiseala intervine atunci cand nu mai gasesti nici un sens in ceea ce faci


Pescăruşul Jonathan Livingston e o mişcătoare şi delicată parabolă despre bunătate, dragoste, frumos şi solidaritate. Simplitatea şi poezia ei explică imensul succes al unei cărţi care a făcut epocă şi continuă să fascineze.








He's the one..my only one..

Posted by Christine | Posted in , | Posted on 10:54

0