Anul asta am reusit sa ajungem :)

Pentru poveste click aici: Maraton 7500

Cand: 4 iunie 2011
Unde: Intre rasnov si Poiana Brasov
Cine: Eu, Bogdan, Dragos, Carmen, Dan, Ana, Cristi, Corina, Bogdan, Iulia, Alex, Mihai si Elena
Povestea : aici





                                                                               Eu

 Cand: 20-22 mai 2011
 Unde: Valea Cernei
 Cine: eu, Bogdan, Vasile, Andreea, Silviu, Adrian, Arthur.
 Povestea lui Bogdan: aici
 Povestea mea : aici

Cand : 7 mai 2011
Unde: Moieciu de Sus
Cine: Eu, Bogdan, Vasile, Silviu, Artur, Adrian
Povestea : aici

Legenda lui Dragobete 

Legenda povesteste despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, si lui Cupidon, al romanilor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a dat nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii.
Din pacate, acestea tind sa fie tot mai mult uitate de romani si inlocuite cu sarbatoarea catolicilor dinspre Apus, aceea a Sf-ului Valentin. In mediul rural, in special, traditia straveche, riturile vechilor traci raman inca vii. Romanul de aici isi mai aduce inca aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici si celebra zicala “Dragobetele saruta fetele!”, mult indragita de fetele nerabdatoare, ce purtau in suflet speranta primirii a cat mai multor sarutari, ce erau menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor. Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase.
Flacaii stransi in cete sau multimile de fete obisnuiau ca, in ziua de Dragobete, sa isi cresteze bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, respectiv surori de cruce.
Traditia mai spune ca, in aceasta zi, cand biserica crestina sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa, pentru a-l intampina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor.
Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete.
Prilej de bucurie si bunastare, Dragobetele reprezinta una dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman.


Legenda Sfantului Valentin

Se spune ca Valentin a fost un preot roman martirizat in timpul persecutiei lui Claudius intre anii 269-270 d.c. Tanar fiind, Valentin ii ajuta pe crestini in vremurile persecutiei. El a fost prins si bagat in inchisoare, unde a devenit un propovaduitor. Tocmai de aceea a fost condamnat la moarte la data de 14 februarie-269. In timpul in care a stat in inchisoare trimitea mesaje de imbarbatare prietenilor spunandu-le “Amintiti-va de Valentin” si “Va iubesc”.

O alta legenda spune ca Valentin a fost primul care a scris o scrisoare de dragoste. Pe vremea cand era la inchisoare, el se imprieteneste cu fiica temnicerului pe care reuseste sa o convinga sa creada in Dumnezeu si de care se indragosteste. Valentin a fost executat in data de 14 feb. 269, iar in acea zi el a scris o scrisoare de dragoste fetei temnicerului semnand-o “From Your Valentine”.

Mai exista o legenda care spune ca Valentin era un preot care a trait in secolul III in Roma, pe langa curtea imparatului Romei, Claudius Gothicus al II-lea. Acest imparat crud si nedrept al carui unic scop era acela de a se imbogatii si de a cuceri cat mai multe pamanturi, avea impresia ca nu sunt destui barbati pentru a-i face soldati, asa ca decis sa interzica casatoria barbatilor tineri pentru ca cestia sa fie inrolati in armata. Valentine nu l-a indreptatit pe Claudius si astfel a incurajat tinerii sa se casatoreasca pe ascuns si chiar a celebrat casatorii in secret. Cand a fost descoperita fapta sa, Claudius a ordonat sa fie ucis.

Sunt multe legende insa toate vorbesc despre un preot Valentin, care a fost intemnitat si apoi executat intr-o zi de 14 februarie. Aceasta zi a ramas ca fiind zi speciala a indragostitilor, iar Sfantul Valentin este considerat ca fiind protectorul indragostitilor.

De ce pro Dragobete si anti Valentine?

De ceva vreme se tot vesteste apropierea zilei indragostitilor, zi extrem de asteptata de tinerele domnisoare indragostite si criticata de orice tip de domni. Mi-am permis sa generalizez pentru ca sunt convinsa ca asa stau lucrurile.
De ce?
Sa le luam pe rand.
IN FIECARE AN am dat peste fete care se agita in legatura cu cadoul pe care urmeaza sa-l ofere iubitului. 
IN FIECARE AN am dat peste barbatii anti Valentine's day care sustin sus si tare ca e o sarbatoare imprumutata, ca ei nu au nevoie de o zi speciala pentru a-i arata iubitei cat de mult o iubesc, ca de fapt Dragobete e sarbatoarea romaneasca si ca ea trebuie sarbatorita. NU ZAU, dragilor? Si ce faceti voi in acest sens?
'Dragobete e sarbatoarea noastra'..ar fi ok..dar nici pe'asta n-o sarbatoriti.
'Nu-i nevoie de o zi speciala pentru a sarbatori Dragostea', ok...dar in timpul anului cand/cum ii arati iubitei ca o iubesti, de cate ori ii aduci flori, ii spui ca o iubesti, o strangi de mana, o saruti discret?

'Un tanar in varsta de 17 ani, din municipiul Giurgiu a fost gasit spanzurat in apartamentul in care locuia impreuna cu mama lui. Tanarul a lasat un bilet de adio, in care spunea ca se temea de greutatile vietii, informeaza Agerpres.
n prezent, trupul baiatului se afla la Morga Spitalului judetean de Urgenta Giurgiu pentru necropsie, in urma careia se va stabili cauza exacta a decesului. Tanarul era elev in clasa a XI-a a Colegiului Ion Maiorescu din municipiul Giurgiu si era cunoscut de catre colegi si cadre didactice ca un copil bun care nu crea probleme, dar cu un caracter introvertit.'

sursa: http://observator.ro/un-elev-de-17-ani-a-fost-gasit-spanzurat-in-apartamentul-in-care-locuia-71215.html

What the fuck?? Am vazut astazi stirea si prima mea reactie a fost 'iar?!?!'. Imi vin in minte acum 5 adolescenti de la CNIM care s-au sinucis in ultimii 3 ani [!!!!] Poate sunt chiar mai multi. Nu-nteleg de ce naiba nu se ia nici o masura. Aveam psiholog in scoala aia, un psiholog care se credea bun...unde e??



Scoala asta a fost candva scoala mea...

Vad cum se aduna 7 semne-n luna
Se topesc in linguri ale vietii riduri parca
Parca-i un blestem, parc-aud un tren...
Imi tasnesc prin vene ale noptii semne...

Ma scufund mereu, si e tot mai greu
Cu-o fatza frumoasa, moartea sta la masa
Imi promite raiul si-mi arata paiul
Ma agat de viata, ea... ma scuipa-n fata

Se face praf lumea,
Se face praf lumea,
Lumea mea se face praf,
Se face praf lumea,

Se face praf lumea,
Lumea mea se face praf,
Se face praf lumea,
Se face praf lumea,

Lumea mea se face praf,
Te rog ajuta-ma,te rog ridica-ma,
Moartea alba vine,prafuri rele fine,
Doar in mare de ceata sufletul ingheata,

Toti arunca pietre,
Faluturand otreve,
Ce lume de lamba
Ce de tata stramba

Se face praf lumea,
Se face praf lumea,
Lumea mea se face praf,
Se face praf lumea,

Se face praf lumea,
Lumea mea se face praf,
Se face praf lumea,
Se face praf lumea,

Lumea mea se face praf,

Sunt prins intre flori,
M-agat de porti sa trag,
Ea ma trage la sort,

Se face praf lumea,
Se face praf lumea,
Lumea mea se face praf,
Se face praf lumea,

Se face praf lumea,
Lumea mea se face praf
(Te rog salveaza-ma)
Se face praf lumea,

(Te rog ridica-ma)
Se face praf lumea,
Lumea mea se face praf,
(Te rog ajuta-ma)

Lumea,
(Te rog ridica-ma)
Lumea mea se face praf
Se face praf
Se face praf

Se face praf
Lumea mea se face praf
(Te rog ajuta-ma)
Lumea

(Te rog ridica-ma)
Lumea mea se face praf
Se face praf
Se face praf

Se face praf
Lumea mea se face praf
(Te rog ajuta-ma)
Lumea

(Te rog ridïca-ma)
Lumea mea se face praf
(TE ROG AJUTA-MA)
Se face praf

Se face praf
Se face praf
(TE ROG RIDICA-MA)
LUMEA MEA SE FACE PRAF

Se face praf
Se face praf
Se face praf
(TE ROG RIDICA-MA)

    O prietenie care a incetat nu a existat, de fapt, niciodata.

E 18 decembrie dimineata. E aplicatie cu Pathosu'. S-a modificat mersul trenurilor si personalul nostru pleaca la 6.26. Ies din casa la 5.50 si ajung la metrou fix cand pleca. Astept 10 minute sa vina urmatorul. Vine. Ajung in gara si prin statie se aude ca mai sunt 5 minute pana pleaca trenu'. Alerg un pic pana la linia 3 si ma urc in primu' vagon sa fiu sigura ca intru in tren. Traversez trenu' (astia's in ultimul). Ma asez si pleaca. Pfff..
Pe tren nu se intampla nimic notabil, lumea doarme. Jucam o mafia?nooo...hai mai bine macaua..no hai..adormim mai profund cu macaua. Ajngem in Sinaia si urcam spre telegondola. Lung si plictisitor drum in monom pe sosea. Ajungem la telegondola si stam vreo 20 de minute. Moldo e suparat. Intram cate 8 in cabine. 60 de oameni. Ne basculeaza sus unde am primul soc. Cineva cere la toaleta si e pus sa faca 50 de genoflexiuni ca sa mearga. WTF?! Omu' face pe el si tu il mai pui sa faca si 50 de geno??

Suntem la 1400, urcam spre Padina. E soare, copiii sunt la sanius..atmosfera aia de iarna de care e greu sa te desprinzi. Incepe sa-mi mai vina chefu'. Urcam un pic si incepe sa ninga. Totul e alb in jur si atat de linistit.. O tipa zice ca sus e viscol. N-o ia nimeni in seama. Moldo nu s-a uitat pe prognoza dar stie el ca 'nu-i problem'. Mai urcam un pic si incepe sa adie vantul...apoi usor incepe sa bata. Si tot asa usor intram in viscolul de care ne spunea colega noastra. Vantul viscoleste atat zapada care vine de sus cat si pe cea asezata. Imi pun cagula imprumutata de la Bogdan. In rucsac am pus niste ochelari de soare. Ii scot. Ma ajuta la viscol . Acum pot tine ochii deschisi dar nu mai vad bine..ochelarii se aburesc instant..Merg cativa metri si ii sterg. Operatiunea se repeta pana ingheata complet. Acum trebuie sa-i razui. Nu ma incumet, ii bag in buzunar. Urcam incetinel pe drumul de vara(mda), drum larg de bulevard inclinat. Doar ca neexistand copacei,vantul ne loveste in plin. Usor viscolul se inteteste, vizibilitatea scade (si nu, nu e din cauza ochelarilor ca i-am dat jos).
Avem in grup un barbat, Mihai, care nu mai poate. E dus in fata. De aici povestea nu mai e frumoasa. Inaintam 2 PASI. Nu exagerez. 2!!!!! Si stam 5 minute sa-si revina Mihai. De obicei nu ma pierd usor cu rabdarea si incerc din tot sufletul sa-i inteleg pe cei care n-au mai fost pe munte si nu mai pot, caci ma stiu pe mine acum un an...dar aici deja intecem orice limita. Avem mai bine de o jumatate de ora de cand mai mult stam. Incepem sa ne revoltam. Nu-i deloc funny sa te bata viscolul in fata plus ca nefacand miscare incepem sa inghetam. Baietii incep sa tipe la Moldo si sa-l injure pe Mihai. Moldo tipa la Mihai si noi tot inghetam. In cele din urma se hotarasc sa-l lase pe unul din instructori cu Mihai si restu' sa trecem mai departe. In sfarsit ne miscam. Vantul bate insa atat de tare incat ne scoate din monom. Vad cateva fete care se pun in genunchi. Bine ca mi-e greu rucsacul in spate ca altfel cred ca zburam de'a dreptul. Incerc sa merg drept. Nu pot. Incerc totusi sa stau cat mai aproape de grup. Peste putin timp ajungem la o casuta de lemn inchisa. Ne oprim sa-i asteptam pe cei 2 ramasi in spate. Apa din sticla e inghetata. Iau un snickers din buzunarul lateral al rucsacului si imi scot o manusa sa-i desfac ambalajul. Incerc sa-mi bag mana inapoi in manusa dar n-o mai simt. Pentru mine aici s-a taiat firul. Am tot incercat sa-mi incalzesc mana si nimic. A inceput sa-mi intre frigul in tot corpul si am simtit cum imi ingheata picioarele. Am uitat sa spun ca am urcat intr-o pereche de colanti. Pana aici n-am avut nici o treaba, acum, in 2 minute, am inghetat toata. Ajung cei doi si plecam. Incep sa tremur atat de tare incat imi zic ca e ultima data cand mai urc iarna pe munte. Ajungem curand la Cab. Miorita. Imi iau un ceai cald (3lei), ma asez langa calorifer si tot tremur. Il vad pe Moldo si-i comunic ca eu nu ma mai misc de'acolo. A fost o hotarare de moment. N-am nici un chef sa mai ies afara si sa inaintez cate 2 pasi catre Padina. N-am chef sa mai tremur si pentru prima data ma aflu pe munte si imi doresc sa fi fost acasa in pat. Un tip se ofera sa-mi dea o pereche de pantaloni si un polar. Nu mai vreau. Nu mai simt nici o placere in a merge mai departe. Si nu mai merg. Mai raman cu mine la cabana inca 5 persoane. Numai bine..ne luam camera si pana ne desfacem din bagaje se mai intorc 2 persoane, apoi 3. Si tocmai cand ne hotaram sa ne luam vin fiert se pare ca una din fete l-a vazut pe Moldo. Iesim din camera si ii gasim pe toti in sala de mese. Nu trecusera mai mult de 15 minute de cand au plecat. Ne spun ca nu se poate inainta sub nici o forma, vantul e mult prea puternic, iar vizibilitatea mult prea mica (ceva nou?). Ramanem toti aici.
Seara e banala.. mancam..schimbam cateva cuvinte si ne bagam la somn.




A doua zi de dimineata m-am intors cu Bogdan care a venit dupa mine prin viscolul care inca nu plecase. Pana ne hotaram noi sa coboram, se linisteste si vremea si e numai buna o zi de facut poze si coborat agale pana la telegodola de la 1400.


Cam asta a fost ultima mea experienta cu Scoala de Munte.

O piesa profunda, 'ciudat de actuala' cum spun unii, 'Sinucigasul' se desfasoara intre 2 replici contradictorii ale aceluiasi personaj : 'Viata e minunata' si 'Viata nu are sens'.
O piesa scrisa cu un curaj nebun de un tanar al carui talent a fost sugrumat. Chiar una dintre propiile replici pare a-i descrie destinul: "Daca nu am reusit sa inving cu viata, voi invinge cu moartea"
In sfarsit, o piesa complexa intr-o distributie extraordinara, o excelenta regie a reactiilor umane extreme,un spectacol unic, marcant. (Asa de mult mi-a mai placut si 'Comedie retro' cu Liviu Rus si Anca Alexandra pe scena teatrului Valah).



Pe Dan Puric l-am citit, l-am ascultat, dar nu l-am vazut niciodata jucand. Merita vazut. Merita apreciat.
Dan Puric este un actor desavarsit, iar in 'Sinucigasul' interpreteaza impecabil un text care imbina perfect tragicul si umorul tandru.
Decorul este esentializat,dar cu un puternic impact vizual si emotional. Spatiul pe scena este mai mult liber, cele cateva lucruri apar si dispar, subliniind aspectul efemer al vietii. Zgomotul produs de usile care se inchid si se deschid in mod repetat si cele 13 ceasuri din spatele scenei  pot fi sugestia unei lumi aflate in continua miscare si transformare, a unei fugi permanente.
 Ajuns sinucigas fara voie, Semion Semionovici Podsekalnikov intra in jocul celor care-i doresc moartea
atat de mult incat i-o cumpara. Naiv sau poate doar incercand a atrage atentia din postura de victima, Podsekalnikov isi amenintase soacra si sotia disperata ca se sinucide. Situatia insa a scapat usor de sub control si acum se vede impins de la spate catre moarte. Se agata obsesiv de o intrebare 'cat este ceasul?' sperand sa obtina o amanare. Dar n-o obtine. De la saltul nebun catre ideea de sinucidere, eroul incearca acum sa se agate de orice fir de ata pentru a amana gestul necugetat.
Nu-mi place sa povestesc, probabil nici nu ma pricep, dar 'Sinucigasul' nu este o piesa pe care s-o povestesti. Ea merita vazuta, traita, simtita.

Mi-a mai placut mult rolul copilului surdo-mut,in interpretarea superba a lui Nikita Dembinski, fiul Ilincai Goia, care incearca să redea realitatea in felul lui. In agitatia de pe scena, el pare a fi singura nota calma, singurul care desi nu aude si nu vorbeste, e capabil sa inteleaga lucrurile pe care ceilalti nu le inteleg. Linistea sa interioara si gesturile calde emotioneaza si sensibilizeaza.





Incercand sa caut cate ceva despre piesa pe net, am descoperit niste comentarii acide atat la adresa piesei, cat si a lui Puric. Nu scriu despre asta, scriu doar ca ma agaseaza lipsa de cultura a unora care totusi se vor critici de teatru, de literatura, de muzica, de orice. Nu inteleg si nu suport discreditarea unor oameni de valoare, mai ales cand vine din partea unor nimeni. Si ma conving pe zi ce trece ca traiesc intr-o tara lipsita de interes. Pacat.

 Obama si sotia sa merg sa ia masa intr-un restaurant celebru. Aflat din intamplare in restaurant, patronul minunatei locatii se apropie emotionat de cuplu, saruta mana primei doamne si cu lacrimi in ochi isi exprima infinita bucurie de a o revedea. La iesirea din restaurant Obama isi intreaba sotia cine era barbatul respectiv si de unde se cunosc.
Michelle:"Ei, dragule...acest barbat a fost candva foarte indragostit de mine si am fost chiar pe punctul de a  ma logodi cu el"
Obama: "Inseamna ca daca te-ai fi casatorit cu el astazi ai fi fost patroana acelui restaurant"
Michelle: "Te inseli, dragule. Daca m-as fi casatorit cu el, astazi EL era presedintele Americii!"

Pathos e o scoala de munte ajunsa deja la cel de'al saselea an de activitate. M-am inscris si eu anul acesta in prima serie. In total sunt 2 serii si aproape 250 de oameni..sau mai bine zis au fost. Dupa prima aplicatie de la Diham (la care eu n-am fost, dar shhhht..) se pare ca au renuntat aproape 40 de persoane. In week.endul ce tocmai s-a sfarsit a avut loc cea de'a doua aplicatie la Paraul Rece-cabana Cerbul.
Luam personalul la 05.40 sambata dimineata. E groaznic. As fi dat orice sa nu fi dat avansul si sa raman acasa sa dorm. Mi se pare un week.end perfect pentru odihna si pe mine ma mananca iar sa plec la munte. Dar nah..tb sa ma duc, am platit mai mult de jumatate din aplicatie.
Ne intalnim la peronul 7. Multa lume entuziasmata. Eu mor de somn..Vreau inapoi in pat..
Pe peron o vad pe Daniela pe care o cunosc de la curs..schimb cateva vorbe cu ea..si ei ii e somn dar e mai treaza decat mine. Stam putin, observam multimea (multa lume echipata corespunzator. uimitor!) si ne urcam in tren. Dupa cateva minute ajunge si Miky si stam toate trei. As fi vrut sa adorm putin pe tren, dar alaturi sunt asezati 3 baieti si o fata care nu prea au chef de pierdut vremea. Propun joc de carti si ne bagam si noi. Facem o masuta legand o bluza de scaunele paralele si asezand sub ea un rucsac. Pana in Predeal ne jucam macaua, trombon si mafia.

Din Predeal urmeaza urcarea in monom...pe marginea strazii DAR prin zapada..apoi iesim din oras si incepe urcarea prin padure-apoi coborare-iesire in strada din nou..si ajungem la cabana trei brazi. Pana aici zapada. Suficient de mare incat sa fie nevoie de parazapezi..multi n-avem si ne udam un pic. De la cabana incepe o coborare, de data asta prin noroi..Am adunat pe portiunea asta cel putin 2 kg de noroi pe bocanci, ca sa nu mai zic de muradaria de pe pantaloni..dar se termina curand si incepe o portiune de urcat ceva mai pieptis. Cred ca urcarea pe portiunea asta (care nu era foarte mare) a durat cat tot drumul pana aici. Sunt cateva fete care nu mai pot si sunt luate in fata sirului sa dea ritmul..se sta mai mult decat se urca...vorba unei tipe din fata...'un pas in fata, doi inapoi.." Daaaar ajungem sus intr-un final. O poza de grup si din nou iesirea in strada. De aici maxim 2 km si ajungem la cabana Cerbul. Pauza pana la 16.30. Luam cheile si fuga in camere. Noi ne alegem o camera de 7 locuri..noi din tren :).
La 16.30 ni se comunica programul : tiroliana si concurs de orienatare. Ne indreptam spre locul de desfasurare al activitatilor si vedem tiroliana...cam lunga...si cam mare distanta sub ea...e un pic brrrr..dar parca abia astept. Pana una-alta se fac echipele pentru concursul de orientare. Noi ramanem o echipa..noi din camera:).adica Filip, Coco(Dorin), Alina, Strichi/Titirezu'(Cristi), Daniela, Miky si eu. Fiecare echipa are propiul nume. Noi suntem DerGrüne Nebel (germ. 'ceata verde'). Alegem numele in romana si Daniela il traduce in germana sperand sa-l punem in dificultate pe Moldo la notarea echipelor. Nici o sansa..Moldo se pricepe si ne trece corect. N-am impresionat, trebuie sa facem altceva..Suntem 8 echipe. Mai sunt Echipa nr 1, 7 crai, Seven Up, Power Praf, Milka, The Finders si inca o echipa al carei nume l-am uitat. Ni se explica in ce consta orientarea. Sunt ascunsi in padure 10 muti (10 foite cu parole). La start ni se indica directia si numarul de pasi catre primul mut. Aici notam parola si gasim totodata un indiciu care ne conduce catre urmatorul mut. Indiciul consta in unghiul de deviatie si numarul de pasi. Pentru asta trebuie sa invatam sa folosim busola. Se face noapte. Echipele trebuie sa plece din 5 in 5 minute pentru a cauta mutii separat. Din pacate sunt 7 busole si suntem 8 echipe:(, iar noi suntem ultimii care intram. Ni se propune sa ne dizolvam si sa completam celelalte echipe. Nu vrem. Moldo ne spune ca o sa asteptam cam o ora jumate pana vine prima echipa cu busola ca sa plecam si ca o sa fim singuri in padure. Nu ne mai simtim degetele picioarelor de frig (de la urcarea aia prin zapada ne-au ramas bocancii uzi), tremuram cu totii si ne dorim cu ardoare sa ajungem mai repede la cabana. Cu toate astea nu vrem sa ne despartim. Ne hotaram. Ramanem..asteptam. Zuzzy se supara pe noi ca trebuie sa stea in frig cu cronometrul sa ne astepte cand puteam sa plecam mai devreme, noi incercam sa ne incalzim. Facem cateva exercitii si constatam ca dansul pinguinului e cel mai eficient. Nu, nu avem muzica, dar ce mai conteaza? Ni se mai alatura cativa si dansam in panta, in gropi, pe gheata, pe unde apuca fiecare, insa ne incalzim. In timpul asta unul dintre instructori testeaza coarda pentru tiroliana. Se rupe o piesa care intinde coarda si ni se comunica faptul ca tiroliana va fi scoasa din program azi. Incep sa plece echipele. Ne oprim din incalzire si inghetam. Se vad cateva lumini..'deja vin?'...nu se mai vad...se pare ca se ratatcisera...mai stam un pic se vad din nou..apoi iar nu se mai vad. Trec 45 de minute tremurand si ajunge prima echipa. Luam busola si fugim si noi. Gasim primul mut usor. Notam parola, potrivim busola si fugim in directia indicata. 286 de pasi...numaram..numaram..si ne incurcam..toti..nu mai stim cati pasi am facut, una din fete nu crede ca am mers in directia corecta..intram un pic in panica , pierdem timp..ne hotaram ca unul din noi sa se intoarca la primul mut cu busola si sa verfice..in timpul asta zarim al doilea mut intr-un copac. Gata, am scapat, urmatorul..Pe la al patrulea ne intalnim cu o echipa. Nu ni se spusese ca o sa fim singuri? Se chinuie cu busola, noi notam, potrivim, fugim..la urmatorul ii ajungem pe cei de la milka (de care ne cam temeam). Cauta si ei. Noi gasim, batem din palme sa nu se prinda ei, dar ne ducem buluc cu frontalele si observa..fir'ar ! Vin in spatele nostru acum. Nu-i nimic. stingem frontalele o portiune si alergam pe intuneric. Le reaprindem cand ne-au pierdut si cautam in continuare. Mutul 7. Moldo ne spusese la start ca o sa avem multe deviatii de la reper pe care trebuie sa le calculam corect. Noi nu calculam nimic, ca sa nu pierdem timp. Doar numaram pasi, in rest intram prin maracini, sarim peste stanca, ne agatam pantalonii si gasim toti mutii. Fugim spre finish. Zuzzy noteaza timpul in care ajunge fiecare echipa si preia parolele. Ajungem si strigam :' echipa 8.. am ajuns' . Zuzzy: '8?!?! sunteti 8?? mai sunt inca 2 echipe pe traseu si voi deja ati ajuns?' Mda..am ajuns chiar daca am plecat la diferenta de 45 de minute de prima echipa. Ne e clar ca am scos un timp bun, important e sa fi scris parolele corect. Ne trimite la cabana. Mergem..facem dus, stam la taclale. Peretii cabanei sunt incredibil de subtiri, atat de subtiri incat comunicam cu camera din dreapta noastra. Peste ceva timp se aud vocile instructorilor. Vorbesc despre clasament. Wow!! erau in camera din stanga?! Ascultam si nu intelegem foarte bine. La un moment dat intreaba Strichi: 'cine a castigat?' . ' Echipa nr. 8' se aude de dincolo. Yupyyyyyyyyy..suntem tari. 


Seara, la cantare, ni se inmana premiul: o sticla de bere (desi nu avem voie cu alcool) si suntem felicitati. 18 minute. Echipa de pe locul 2 a scos 38 de minute. Am castigat detasat. Suntem mandri. Ultima echipa a terminat cu un timp de 1 ora si cateva minute. De la masa suntem scosi afara la disciplinare cu totii si 30 de minute facem sarituri ca mingea, genoflexiuni si flotari pe pietricele. 
'- Ai febra?
- La ce?
- La picioare.
- Ce's alea?' 
A doua zi de dimineata facem incalzirea, alergam 1 km in panta si plecam spre Predeal pe sosea. 8 km. Ne claxoneaza masini..unii ne aplauda, o doamna ne filmeaza, cineva ne intreaba daca nu ne e frig..oamenii sunt uimiti..noi suntem incantati de traseul lejer. In Predeal ninge. La 15.20 pleaca trenul iar atmosfera pe tren e minunata. Ajungem in gara si mai facem o poza de grup, apoi ne despartim. 
Nu credeam ca o sa-mi placa o iesire pe munte cu 50 de oameni, dar mi-a placut...atmosfera, caci traseul a fost mai mult de plimbare. Cu siguranta o sa mai merg :)



See you next time:)