Spuneam mai demult ca imi place Saul.

 John Saul s-a nascut pe data de 25 februarie 1942 in Pasadena, California.
A inceput mai multe facultati, fiind atras mai mult de antropologie, teatru si arta, dar nereusind niciodata sa obtina vreo diploma.  In 1976 a primit propunerea sa scrie un triller psihologic, idee care i-a suras lui John. Din acest moment lucrurile au luat o intorsatura bizara. In mai putin de o luna, cartea “Chinuieste-i pe copii”( Suffer the Children) era incadrata in lista best-seller-urilor, din Canada, ajungand cap de lista. In mod constant toate cele 32 de carti ale sale au ajuns pe lista best-seller-urilor si au fost publicate in intreaga lume.

Spuneam deci ca-mi place Saul. Celor 7 carti enumerate in primul post mai adaug acum "Black Creek Crossing", "Second Child" si "The God Project". Ultimele doua carti le-am citit in 3 zile. S-au facut zece si ma opresc aici. Nu pentru ca m-am saturat de el, ci pentru ca in ultimul timp am un sentiment ciudat cand il citesc. Simt ca nu mi se mai potriveste, desi inca ma surprinde fiecare opera a sa. Incepe totusi sa ma deranjeze stilul mult prea lejer. Mi-ar fi placut sa vad o ecranizare dupa o carte de'a sa si am descoperit ca nu exista. De ce nu s-a gandit nimeni s-o faca?


Pentru mine Saul ramane autorul "experimentelor esuate", al "subiectilor necorespunzatori", al "organismelor defectuoase", al "cobailor umani", al medicinei experimentale. Carti precum 'Creatura', 'Proiect divin' ori 'Prezenta' analizeaza indeaproape astfel de subiecte: sportivi a caror dezvoltare o ia razna din cauza substantelor introduse in organism, copii cu o abilitate regenerativa impresionanta care urmeaza sa devina "soldati perfecti" ori copii pentru care singurele gaze vitale sunt cele toxice-copii pentru care oxigenul inseamna moarte. Mi-au mai placut deasemenea foarte mult "Umbra", "Pedeapsa pacatosilor" si "Roiul" care desi urmaresc subiecte total diferite fata de primele trei enumerate sunt cel putin la fel de incitante.
Consider ca un autor adevarat este cel care reuseste sa-si plaseze cititorul in mijlocul actiunii, sa-l faca sa simta durere ori bucurie odata cu personajele, iar mie Saul mi-a marcat adolescenta asa cum Dumas mi-a marcat copilaria.

Ma uitam azi la o fotografie de'a lui...eram curioasa cum arata un om care scrie asemenea lucruri, care controleaza bataile unor inimi.. Azi noapte am bifat si cea de'a saptea carte a sa .. Se spune ca este maestrul genului horror, eu as spune ca scrie mai degraba thrilerre psihologice..si cum sunt innebunita dupa astfel de carti, filme banuiesc ca deja ati ghicit...daaa..il ador pe omul asta. Pentru ca se joaca cum vrea cu rabdarea mea, cu suspansul, cu emotiile...Nu-l compar cu marii scriitori, Dostoievski spre exemplu, nu...Saul nu e unul din maestrul cuvintelor. El e doar maestrul actiunii, cartile lui sunt usor de digerat, prea usor as putea spune, insa stilul...e inconfundabil. Si cand ma apuc de'o carte de'a lui citesc oriunde, oricand, oricum...imediat inainte sa adorm sau imediat dupa ce ma trezesc, in metrou, la masa, in pauze, chiar si in timpul cursurilor cateodata.
Ultima carte citita se numeste 'Prezenta'. Am tremurat la propiu la finalul cartii. Doamne, ma atasasem atat de mult de baietelul ala dragut si nevinovat care devenise eroul meu si ma temeam pentru viata lui..imi era teama ca Saul  va fi necrutator in final ca in majoritatea cartilor sale (si mi-am amintit de 'Creatura' -pe care obisnuiesc sa o trec in top ten cele mai faine carti pe care le-am citit- la care am plans la final pentru ca personajul nu merita sa sfarseasca asa aspru).
Am mai spus si ma repet, Saul nu e un mare scriitor, dar are altceva...Saul iti controleaza mintea fara sa-ti dai seama...
Azi noapte, imediat dupa ce am terminat 'Prezenta' as fi inceput o carte noua (tot de'a lui bineinteles). Ma uit la ceas. 04.00. Oh, come on...ma trezesc la 8..2 examene...hai sa ma culc...dar a fost atat de frumoasaaaaa..
Pana acum am citit si mi-au placut 'Creatura', 'Roiul', 'Umbra', 'Intuneric', 'Fulgerul negru', 'Pedeapsa pacatosilor', 'Prezenta'.