Un film, „the Triangle”, de fapt un super film, m-a determinat sa caut mai multe informatii despre aceasta zona atat de speculata. Iata ce am aflat..
Undeva in Oceanul Atlantic se afla o zona triunghiulara (simbolul trinitatii), o zona tesuta in mister si teama. Ambarcatiuni disparute intr-un mod misterios, oameni simpli sau nave de razboi, avioane pierdute de pe radar,totul pare sa dispara fara urma aici, de parca nu ar fi existat. Imaginatia infierbantata a omului de rand dar si curiozitatea savantilor intrigati de acest mister impinge catre elucidarea sa. “Diabolicul” triunghi geografic a inspirat nenumarate povesti si pentru explicarea evenimentelor s-au vehiculat foarte multe teorii, mai simple sau mai complexe, unele stiintifice altele total nerealiste..
Din punct de vedere geografic, Triunghiul Bermudelor are cele trei varfuri situate in insulele Bermudelor, Miami (Florida) si respectiv Puerto Rico. Aria triunghiului masoara aproximativ 1,2 milioane de kilometri patrati. Referindu-se la aceasta regiune oamenii obisnuiesc sa folosesca diferite denumiri precum: Zona Crepusculara, Pragul Iadului, Depozitul celor Pierduti sau Zona Deocheata.
Sa fie oare vorba despre un fenomen natural inspaimantator, o exagerare mediatica a unor fapte obisnuite, o interventie a extraterestrilor, cristale reziduale din Atlantida sau o ruptura in dimensiunea spatiu-timp? Tocmai diversitatea explicatiilor este cea care suscita curiozitatea si mentine interesul viu.
Cel care a semnalat pentru prima data existenta unor fenomene neobisnuite in regiune a fost Cristofor Columb. El a notat in jurnalul personal ca in timpul expeditiei din anul 1492 busola a luat-o razna si atat el cat si membrii echipajului au vazut lumini ciudate pe cer, “o flacara orbitoare” care s-a prabusit in ocean. Aceste fenomene au fost ulterior explicate pe baza informatiilor din jurnal: focul ciudat ar fi fost un meteorit iar enigma inexactitatii busolei constand de fapt in discrepanta dintre nordul geografic si nordul magnetic. Busola nu indica nordul adevarat ci pe cel magnetic, aflat la multi kilometri de cel real, iar indicatiile busolei se schimba in timpul calatoriei, lucruri pe care Columb nu le stia pe atunci.
MISTERIOASA DISPARITIE A ZBORULUI NOUASPREZECE
Cu toate ca intre timp au mai fost semnalate si alte cazuri ciudate, legenda s-a consolidat cu adevarat abia in anul 1945, cand dimensiunile dezastrului au fost mult prea mari pentru a mai putea fi neglijate. Cum s-a intamplat totul? Pe data de 5 decembrie 1945, 5 bombardiere Avanger au parasit aeroportul naval de la Fort Lauderdale. Acestea nu s-au mai intors niciodata la baza. Bomabardierele Avenger aveau la bord 14 oameni din care 13 erau in ultimul stagiu de pregatire al antrenamentului alaturi de Locotenentul Charles Taylor. Cei cinci piloti fusesera transferati de curand de la statia navala din Miami. Locotenentul Taylor cunostea foarte bine Florida dar nu zburase de foarte multe ori deasupra inspre Bahamas, care era chiar destinatia zborului 19. Misiunea lor din acea zi era antrenamentul de bombardare a unei baze care se afla da 56 de mile departare. Odata indeplinita misiunea, bombardierele trebuiau sa mearga inspre est pentru inca 67 de mile si apoi catre nord saptezeci si trei de mile, urmarind sa se intoarca acasa prin sud vest. In alte cuvinte acestia zburau in forma de triungi exact in zona ce avea sa se numeasca mai taziu triunghiul Bermudelor. La ora 3:50 pm in acea dupamiaza unul dintre piloti si instructorul sau de zbor, locotenentul Robert Cox, se pregateau sa aterizeze in aeroportul de la Fort Lauderdale. In acel moment au auzit o transmisiune radio adresata unei persoane pe nume Powers, care a raspuns ca nu stia unde se afla si ca probabil se pierduse dupa ultima tura. Putin mai tarziu locotenentul Cox a reusit sa stabileasca legatura cu alt pilot dintre cei pierduti. Vorbind cu locotenentul Taylor acesta a aflat ca busolele nu mai functionau si ca pilotul era sigur ca se aflau desupra cheiurilor Floridei si nu stia cum sa ajunga la Fort Lauderdale.In acel moment Cox l-a indemnat sa zboare catre nord inspre Miami. Taylor se insela amarnic, de fapt nu se afla deasupra cheiurilor, era deasupra insulelor Bahamas si urmandu-i sfatul lui Cox si zburand catre nord nu facea decat sa se indeparteze de tarm inspre mare. Eforturile depuse de Cox si alti specialisti de a descoperi locatia in care se afla zborul 19 au fost zadarnicite de mijloacele de comunicatie slabe. La un moment dat Taylor a fost indrumat sa lase comanda unuia dintre studenti si aparent acesta nu a facut-o. Odata cu apusul cei de la Fort Lauderdale si-au dat sema cu oroare ca locotenentul Taylor si pilotii sai nu aveau nici o ide unde se aflau, erau complet pierduti. Interferentele radio si semnalul s-au inrautatit la rasaritul soarelui, astfel comunicarea cu zborul 19 a devenit imposibila. Inainte de pierderea legaturii locotenentul Taylor a apucat sa spuna ca vor zbura spre nord-est pentru o vreme scurta si apoi se vor indrepta catre nord. Ultima replica a locotenentului Taylor a fost un indemn adresat celor ce il insoteau in care le spunea ca atunci cand vor ramane fara combustibil sa se adune pentru a ateriza cu totii. Soarele apunea deasupra Fort Lauderdale la ora 5:29 pm. Vremea rea venea dinspre nord si situatia se transforma intr-una de maxima urgenta. Nimeni nu stia unde se aflau cei din zborul 19. La ora sase fix, pentru o clipa doar, comunicarea a devenit mai buna, insa din nefericire statiile comerciale cubaneze au bruiat mesajul celor de la Fort Lauderdale pentru zborul 19. La un anumit moment cei de la centrul de evaluare maritime ComGulf au crezut ca au reperat pozitia aproximativa a pilotilor, undeva la est de plaja New Smyrna, in Florida. Primul zbor de salvare a fost ordonat la ora 6:20. Era vorba de o nava zburatoare Dumbo ce a pierdut contactul cu tarmul facandu-i pe cei ce asteptau la sol sa creada ca si ea era pierduta. De fapt problema se datora unei antene inghetate care a refuzat sa mai functioneze. Intr-o ora de la incetarea semnalului mai multe nave au fost trimise in cautare celor pierduti. Prognoza meteo si marea se aratau potrivnice si turbulente. Unul dintre pilotii navelor de cautare a raportat ca a observat la un moment dat o explozie puternica, apoi multe resturi si o pata de ulei in mijlocul oceanului. Nu a mentionat existenta nici unui supravietuitor sau cadavru. Din cauza conditiilor meteo foarte proaste nu s-a mai facut nici un demers pentru gasirea eventualilor supravietuitori. Pana la demararea de noi cautari combustibilul zborului 19 se terminase iar cautatorii credeau ca pilotii celor 5 bombardiere erau deja morti. Nici o urma n-a mai fost gasita vreodata. Pe data de 3 aprilie 1946 a aparut si rezolutia data de comisia ce a investgat accidental: accidentul a fost cauzat de proasta orientare a pilotului ce credea ca se afla in apropierea cheiurilor Floridei, credinta ce i-a afectat toate deciziile ulterioare si ordinele catre subalterni. Pe data de 19 noiembrie Consiliul de Judecata al Marinei a retractat decizia originala si a clasat dosarul drept cauze necunoscute. Disparitia totala a celor cinci bombardiere se poate datora furtunii puternice la care au fost supuse. Cunoscute drept pasarile de fier ale armatei, acestea cantareau 14000 de tone fara nici un fel de incarcatura la bord. La un impact puternic acestea s-ar fi scufundat imediat ajungand pe fundul oceanului. Orice alta urma ar fi fost inghitita de oceanul agitat. Pe la inceputul anilor 50 au inceput sa apara informatii inselatoare privind disparitia zborului 19. Multe publicatii au dat citate false facute de locotenentul Taylor in timpul zborului ajungand chiar sa afirme ca acesta a spus intr-o transmisie catre cei de la baza: „Arata de parca ar fi extraterestrii”, „ Nu veni dupa mine” sau „Totul e pe dos, ciudat, oceanul nu arata cum arata de obicei”. De fapt locotenentul nu a afirmat niciodata asa ceva. De aici la relatarea unor povesti caraghioase nu a fost decat un pas. La un moment dat s-a spus chiar ca cele cinci bombardiere au fost rapite de catre o nava spatiala ce inca mai bantuie deasupra Triunghiului Bermudelor.
Disparitii inexplicabile
USS Cyclops – este cazul soldat cu cea mai mare pierdere de vieti omenesti inregistrata vreodata in Triunghiul Bermudelor. Vasul cu acelasi nume a disparut fara urma in 1918 impreuna cu echipajul format din 309 membri.
Anita – este numele unui cargou norvegian cu un capacitate de 20.000 tone, care a disparut in 1973. Anita este considerat cel mai mare vas inghitit de apele misterioase.
Freya si Carroll A. Deering – doua vase care au disparut la un interval de aproape 20 de ani, primul in 1902 iar al doilea in 1921. Semnele de intrebare care se ridica asupra acestor doua incidente sunt cu atat mai mari cu cat ambele vase au reaparut la cateva zile de la data disparitiei, plutind in deriva, fara urma de echipaj.
Spray – vasul celebrului capitan Joshua Slocum, primul om care a realizat inconjurul lumii de unul singur, intr-o nava cu panze. Spray a disparut fara urma in 1909, fara ca vreun semnal de alarma sa fi fost transmis. Slocum a fost declarat mort de abia 15 ani mai tarziu, in 1924, in timp ce misterul disparitiei sale nu a fost elucidat nici pana in prezent.
Zborul 19 – este probabil cel mai cunoscut caz din istoria disparitiilor inregistrate in Triunghiul Bermudelor. In 1945, o escadrila formata din cinci avioane americane de lupta si-a gasit sfarsitul in acelasi mod inexplicabil. Inainte ca acestea sa dispara de pe radar, comandantul celor cinci aparate a apucat sa semnaleze ca acele busolelor de bord se rotesc haotic iar apa marii si-a schimbat brusc culoarea devenind alba. Cel de al saselea avion trimis in cautarea lor avea sa dispara in acelasi mod.
Nu mai putin ciudat este si cazul unui avion de pasageri
Boeing 727 apartinand companiei National Airlines din Statelor Unite, care a disparut timp de zece minute de pe ecranele radarelor inainte de a ateriza pe aeroportul din Miami. La aterizare, pilotii au declarat ca nu au pierdut niciun moment legatura radio cu turnul de control. Misterul s-a adancit in momentul in care si-au consultat ceasurile si au observat ca acestea ramasesera cu zece minute in urma. La o cercetare mai amanuntita, pilotii au observat ca si ceasurile pasagerile prezentau aceasi anomalie.
Multe teorii au fost promulgate pentru a explica extraordinarul mister al dispariţiei acestor vase şi avioane. Extratereştrii malefici, cristale reziduale din Atlantida, oameni răi cu aparate antigravitaţionale sau alte tehnologii ciudate, vortexuri către o a patra dimensiune sunt ipotezele favorite ale scriitorilor de proză fantastică. Câmpuri magnetice ciudate şi flatulenţele oceanice (gaz metan provenit de pe fundul oceanului) sunt explicaţiile preferate de minţile mai tehnice. Condiţii meteorologice (furtuni, uragane, tzunami, cutremure, valuri mari, curenţi, etc.), nenoroc, piraţi, încărcături explozive, navigatori incompetenţi şi alte cauze umane şi naturale sunt explicaţiile date de investigatorii mai sceptici.
De-a lungul anilor au apărut zeci de articole, cărţi şi programe de televiziune promovând misterul Triunghiului Bermudelor. În urma studierii materialelor existente Larry Kushe a descoperit că puţini au realizat investigaţii asupra misterului, mulţi mulţumindu-se doar să transmită mai departe speculaţiile predecesorilor ca şi cum acestea ar fi fost adevăruri incontestabile. Nimeni nu a ajutat mai mult la crearea acestui mit decât autorul bestseller-ului aparut in 1974,Charles Berlitz. După examinarea unui raport oficial de peste 400 pagini al Comisiei de Investigaţii a Marinei referitor la dispariţia avioanelor din 1945 Kushe a descoperit că, Comisia nu era uimită deloc de incident şi nu a menţionat presupusele transmisii radio citate de Berlitz în cartea sa. După spusele lui Kushe, ce nu a fost greşit interpretat de Berlitz a fost inventat. Kushe scrie: "Dacă Berlitz afirma că un vapor era de culoare roşie şansele ca acesta să fii fost de oricare altă culoare sunt aproape o certitudine." Berlitz însă nu a inventat numele, acesta i-a fost dat de Vincent Gaddis în "Mortalul Triunghi al Bermudelor" apărută în numărul din februarie 1964 al unei reviste dedicată ficţiunii.
Pe scurt, misterul Triunghiului Bermudelor a devenit un mister pe baza mass media, care a transmis fără a cerceta speculaţiile conform cărora ceva misterios se petrece în Oceanul Atlantic.
Jurnalistul britanic Tom Mangold a început o investigaţie care să ajute la elucidarea misterioaselor dispariţii înregistrate de-a lungul timpului în triunghiul imaginar ce uneşte cele trei insule. Ancheta a fost axată pe două cazuri datând din anii ’40 şi în care au fost implicate două avioane comerciale britanice, având la bord 51 de oameni. Potrivit jurnalistului, dispariţiile misterioase puse până acum pe seama unor forţe oculte, ce au adus consacrarea Triunghiului Bermudelor în literatura SF, au fost în realitate cauzate de problemele tehnice ale aparatelor de zbor şi de condiţiile meteo nefavorabile, relatează BBC News.
După cum a relevat investigaţia lui Mangold, cele două avioane din anii ’40 nu erau încă pregătite pentru zborul de 3.200 de kilometri Londra-Bermude, considerat drept cea mai lungă cursă aeriană fără escală a epocii. Deşi avioanele erau alimentate în Insulele Azore, înainte de lungul zbor peste ocean, combustibilul ajungea de cele mai multe ori la limită, iar piloţii riscau să rămână cu rezervorul gol, dacă vremea nefavorabilă îi obliga să se abată de la cursul stabilit.
Fără combustibil, pe furtună şi cu eventuale defecţiuni tehnice, avioanele nu ar fi avut unde să aterizeze de urgenţă în timpul zborului transatlantic şi s-ar fi prăbuşit în ocean. În acelaşi timp, dispariţia fără urmă a epavelor unor avioane prăbuşite în zonă este pusă pe seama reacţiei întârziate a autorităţilor, fiind dovedit că într-unul din cele mai celebre cazuri de „evaporare” a unui aparat de zbor, echipele de salvare au ajuns la faţa locului cu o întârziere de aproape opt ore, când deja rămăşiţele avioanelor şi oamenii aflaţi la bord s-ar fi scufundat, mai aminteşte BBC.
Povestea pilotului amator Bruce Gernon, printre altele, a venit in sprijinul acestor explicatii si a elucidat cateva probleme. In 1970 el zbura in zona Triunghiului cand a constata aparitia unui nor ciudat. Neavand de ales a intrat in nor insa imediat instrumentele de bord au luat-o razna si nu a mai putut fi detectat de radar. Gernon povestea ca desi nu era furtuna, in jurul lui se desfasura un joc de lumini albe si linii ciudate, pe masura ce inainta intr-un tunel care devenea tot mai stramt. Salvarea lui a fost o deschizatura pe care o observase in norul din fata. Dupa ce a reusit sa iasa a privit in urma si a observat ca tunelul se prabusise si formase o fanta care se rotea. Insa acum avionul era in pericol de a fi invaluit intr-un fel de ceata electronica, moment in care a reaparut pe ecranele radarelor si controlorii de zbor l-au indrumat pe pilot care a reusit astfel sa se salveze.
Desi Howard Rosenberg susţine că în 1973 Paza de Coastă SUA a răspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor în zonă şi că peste 50 vase şi 20 avioane s-au scufundat în Triunghiul Bermudelor în ultimul secol,, Paza de Coastă a Statelor Unite şi alte agenţii citează statistici care indică faptul că numărul incidentelor de vase şi avioane dispărute sau pierdute nu este mai mare decât în oricare altă zonă des circulată a lumii.
Există persoane sceptice care afirmă că faptele nu confirmă legenda, că nu există un mister ce necesită rezolvare şi nimic nu trebuie explicat. Numărul epavelor din zonă nu este extraordinar de mare dacă ţinem cont de dimensiunile acesteia, locaţia şi traficul din zonă. Multe dintre vasele şi avioanele care au fost identificate ca fiind dispărute în Triunghiul Bermudelor nu au fost acolo deloc. Investigaţiile nu au prezentat încă dovezi ştiinţifice ale existenţei unui fenomen neobişnuit implicat în dispariţii. Prin urmare orice explicaţie, inclusiv cele ştiinţifice cum ar fi cele bazate pe eliberarea de gaz metan de pe fundul oceanului, anomalii magnetice, etc. nu sunt necesare. Adevăratul mister este cum a devenit Triunghiul Bermudelor un mister.
surse: http://www.descopera.ro/stiinta/1026283-enigmaticul-triunghi-al-bermudelor
http://www.kudika.ro/articol/special/5171/Disparitii-misterioase-Triunghiul-Bermudelor.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Triunghiul_Bermudelor
Azi noapte, imediat dupa ce am terminat 'Prezenta' as fi inceput o carte noua (tot de'a lui bineinteles). Ma uit la ceas. 04.00. Oh, come on...ma trezesc la 8..2 examene...hai sa ma culc...dar a fost atat de frumoasaaaaa..
Azi noapte, imediat dupa ce am terminat 'Prezenta' as fi inceput o carte noua (tot de'a lui bineinteles). Ma uit la ceas. 04.00. Oh, come on...ma trezesc la 8..2 examene...hai sa ma culc...dar a fost atat de frumoasaaaaa..
