din ciclul "Oamenii cu cearcane sunt minunati"

Posted by Christine | Posted in | Posted on 19:16

Sunt admisa!
Dupa minute, ore, zile de asteptare, oboseala si stress continuu n-am crezut k ma mai poate face ceva sa schitez un gest, un zambet, un strigat ce-mi apartinea candva. M-am inselat. Da, de'acum sunt studenta, studenta la mincu. O spun si inca nu-mi vine sa cred. Iar acum cand unii se plang k mai e putin si incepe scoala eu pot sa strig: am luat vacantaaaaaaaaaaaaa!!!!

Si'acum ma adresez tie, dragul meu/draga mea, cel care iti doresti sa intrii in aceasta facultate in urmatorii ani. Inainte de a te inarma cu o RABDARE de fier, invata sa pierzi, invata sa nu-ti pese ce zic altii, invata sa plangi, dar sa nu stagnezi sau dai inapoi, invata sa crezi in tine (mai mult chiar decat e nevoie),invata sa faci fata emotiilor, invata sa muncesti, invata, invata tot. Pregatirea pt Mincu e grea. Stresul e MARE. Sunt locuri putine si macar de'ar fi asta singurul neajuns. Ce trebuie sa inveti? Nu se stie. Invata TOT!
Imi amintesc de anul dinaintea admiterii. Imi amintesc de nenumaratele nopti nedormite, de zilele in care lipseam de la scoala pentru a desena, de noptile in care spuneam pas iesirilor si in care desenam pana la rasarit. Imi amintesc de tigarile arse pe ascuns, de lacrimi, de nervi, de creioane tocite, rupte, de maini murdare de tus si unghii umplute cu guma plastica. Si-aqm imi pare raw k s-a terminat perioada asta. .

Aqm, k am luat vacanta, imi doresc sa fac multe lucruri si timpul e atat de scurt...Mi-e dor de bunicii mei...mi-e tare dor de ei...imi doresc o zi libera in care sa merg la ei cu un buchet de flori, sa stau acolo jos, in tarana si sa-i privesc...stiu k aqm nu-i mai pot vedea, stiu, m-am obisnuit de mult cu aceasta idee dar n-am sa inteleg niciodata de ce...
Vreau sa-mi iau timp pentru mine. N-am mai fost de mult la salon, nu pensat, nu tuns, nu nimic. Uofff....asa...apoi as vrea sa merg undeva departe de casa....singura, singurica....mi-e dor de mine...parca m-am pierdut asa....uneori nu ma recunosc...si n-am mai citit de'atata timp......
O SA_MI REVIN!

Comments (1)

Cat adevar in spusele tale, niste trairi unice din viata unui viitor arhitect, de neuitat si care nu cred ca pot fi intelese de cei din jur. Felicitari pentru admitere si sper ca ai trecut cu bine de prima macheta :))

Trimiteți un comentariu