de ce ma doare?

Posted by Christine | Posted in | Posted on 02:06

0

Duminica...ma urc in autocar, ma intorc acasa. Sunt fericita...desi nu sunt plecata de mult, abia astept sa ajung acasa. Acasa pentru mine inseamna, mai mult decat orice, liniste si protectie, iar acum am mare nevoie de asta..
E inca gol. Pe un scaun din fata sta un batranel. Alaturi are un sac de rafie in care se ghicesc cateva lucruri...putine. E imbracat saracacios si isi tine privirea in pamant. Imi dau rucsacul jos si ma indrept spre scaunele din spate..cand trec pe langa el isi ridica privirea si se uita fix in ochii mei. O secunda..atat l-am privit...Doamne, ce privire trista...Ma asez doua scaune in spatele lui...incerc sa citesc ceva dar nu prea am chef..deodata il zaresc intinzandu-se peste scaunele din dreapta si ia ceva...era o punga de covrigi pe care cineva o pusese acolo pentru a pastra locurile. Cateva minute mai tarziu se urca o cucoana agitata ca i se ocupasera locurile desi ea lasase o punga de covrigi. Ghicesc situatia, in curand se prinde si ea si se aseaza suparata pe scaunele ramase libere.
20 de minute de asteptare..niciodata nu le pot suferi..apoi se dau biletele. Batranelul scoate un leu si il intinde soferului. Soferul il priveste revoltat si ii spune ca biletul costa mai mult. Inocent, batranelul i se adreseaza linistit .. 'mai am..'..si mai scoate 2 lei...soferul il priveste din nou.. 'mai trebuie..'....'mai trebuie?...cat mai trebuie?'..'12 lei' ii raspunde soferul....cateva secunde nu se raspunde nimeni. Apoi aud abia soptit un '12 lei?...'  .. 'nu mai am nimic...' Vocea aia mi-a pus sufletul in genunchi...mi-am reamintit ochii care m-au privit o secunda...e imposibil de descris in cuvinte tristetea pe care o afisa omul acesta..de la hainele vechi si ponosite pana la ochii micuti infundati in orbite. O privire care implora...ce? ..bani? atentie? mila? dragoste? Soferul, impresionat, ii da banii inapoi si trece mai departe. Ca un copil caruia i se daruieste ceva s-a bucurat batranelul..si-a primit banii inapoi si nu l-a dat nimeni jos, n-a tipat nimeni.. Vocea trista a capatat deodata alte nuante . Pana cand au inceput glumele proaste  ale barbatilor din jurul lui...'batranule, de ce nu platesti bilet?' si alte cele pe care nu le mai retin dar care m-au infuriat la maxim. Cateva minute..atat au durat clipele de seninatate ale celui care acum era lovit cu vorbe grele. Intentionat, sau nu, cei din jurul lui au reusit sa-i readuca aminte ca nu-l privesc cu aceiasi ochi cu care se privesc unul pe celalalt..
Batranelul a tacut apoi pana acasa...l-am vazut coborand din autocar...un trup plapand care ducea in spate un sac de rafie cu cateva lucruri...putine...si o privire atat de blanda si atat de trista...

admitere mincu 2010

Posted by Christine | Posted in , , , , , | Posted on 14:55

0

Noutatea de anul asta (pentru ca in fiecare an trebuie sa existe ceva care sa te ia prin surprindere) a fost introducerea a doua probleme de gd. Nashpa pentru aia care stateau si-asa prost cu gd-ul, desi problemele au fost abordabile (nu ca anul trecut cand au fost rezolvate de 3 oameni din 1000 de candidati). Subiectul nr 1 a fost simplu si frumos..imi aminteste de exercitiile de la meditatie....am acasa n planse de genul asta - so..profii insistau si n-ar fi trebuit sa puna probleme. Cu toate astea s-a gresit si-aici la greu...oameni buni mai usor cu emotiile..am vazut pe visualart tot felul de bazaconii...fie multi au colorat desi scria clar grafit, fie n-au pus stalp la consola caci s-au gandit ca sta lipita de celalat corp (sfidand legea gravitatiei) ..dar no, influente zaha hadid , ca sa nu mai zic de cei care n-au interpretat corect vederea de sus sau de cei care au adaugat oameni si copacei cand scria 'fara anturaj'. Iar subiectul cu schitele a fost fain...la urma urmei au fost cladiri din Romania, chiar daca nu s-a pus accent la meditatii pe ele, un ochi de viitor arhitect retinea cateva minime detalii si proportii care sa faca o cladire recognoscibila.. Acum inteleg ca in timpul examenului sunt emotii, e presiunea timpului si alte cele (nu-i bai..si eu am facut anul trecut pereti drepti in loc de curbi) si toata lumea greseste important e cat de mult si cat de grav.. 
Am fost anul asta la rezultate..aveam la randul meu emotii, poate nu atat de mari ca ceilalti, dar aveam. Imi amintesc cum am tremurat anul trecut in ploaie pana s-au afisat notele, cum era puhoi de lume pe la geamuri, parinti care-si incurajau odraslele, prieteni, frati, surori, aveai impresia ca fiecare venise cu toata  familia atat de multa lume era..imi era dor de agitatia aia de dinainte, apoi de lacrimile de bucurie de pe chipurile celor intrati de tipetele si de inghesuiala de sub liste. Ma gandeam ca anul asta o sa privesc din exterior si abia am asteptat seara. Am ajuns pe la 20.00 la facultate si am ramas uimita...erau MAXIM 20 de persoane...cativa parinti ingrijorati ca nu se afiseaza si cateva fete tinere crispate. Si'atat. Unde e atmosfera de anul trecut??? Nu stau 5 minute si se afiseaza ceva. Rezultatele sunt pe site-ul facultatii urmand ca abia a doua zi sa apara pe geamurile scolii. Am ramas dezamagita. Pun repede mana pe telefon si incerc sa aflu ce'au facut fetele pe care le cunosc. A doua zi aflu ca aproape jumatate din elevii pe care i-a avut proful meu anul asta au dat-o in bara, asta dupa ce anul trecut am intrat aproape toti.  Nu e de ajuns sa fiti la un prof bun la prega oameni buni, pentru admiterea la arhitectura se munceste suplimentar. Sunt dezamagita de oamenii care nu-si dau interesul..sau poate nu sunt suficient motivati, poate nu-si doresc cu adevarat, habar n-am ce se intampla..
Anyway mai sunt 2 admiteri zilele astea..la intrerior si la urbanism..succes celor care inca n-au scapat de examene, felicitari celorlalti. In seara asta e expozitie cu plansele de la 17 la 20. 
Mai jos sunt subiectele.
Abonați-vă la: Postări (Atom)