Duminica...ma urc in autocar, ma intorc acasa. Sunt fericita...desi nu sunt plecata de mult, abia astept sa ajung acasa. Acasa pentru mine inseamna, mai mult decat orice, liniste si protectie, iar acum am mare nevoie de asta..
E inca gol. Pe un scaun din fata sta un batranel. Alaturi are un sac de rafie in care se ghicesc cateva lucruri...putine. E imbracat saracacios si isi tine privirea in pamant. Imi dau rucsacul jos si ma indrept spre scaunele din spate..cand trec pe langa el isi ridica privirea si se uita fix in ochii mei. O secunda..atat l-am privit...Doamne, ce privire trista...Ma asez doua scaune in spatele lui...incerc sa citesc ceva dar nu prea am chef..deodata il zaresc intinzandu-se peste scaunele din dreapta si ia ceva...era o punga de covrigi pe care cineva o pusese acolo pentru a pastra locurile. Cateva minute mai tarziu se urca o cucoana agitata ca i se ocupasera locurile desi ea lasase o punga de covrigi. Ghicesc situatia, in curand se prinde si ea si se aseaza suparata pe scaunele ramase libere.
20 de minute de asteptare..niciodata nu le pot suferi..apoi se dau biletele. Batranelul scoate un leu si il intinde soferului. Soferul il priveste revoltat si ii spune ca biletul costa mai mult. Inocent, batranelul i se adreseaza linistit .. 'mai am..'..si mai scoate 2 lei...soferul il priveste din nou.. 'mai trebuie..'....'mai trebuie?...cat mai trebuie?'..'12 lei' ii raspunde soferul....cateva secunde nu se raspunde nimeni. Apoi aud abia soptit un '12 lei?...'  .. 'nu mai am nimic...' Vocea aia mi-a pus sufletul in genunchi...mi-am reamintit ochii care m-au privit o secunda...e imposibil de descris in cuvinte tristetea pe care o afisa omul acesta..de la hainele vechi si ponosite pana la ochii micuti infundati in orbite. O privire care implora...ce? ..bani? atentie? mila? dragoste? Soferul, impresionat, ii da banii inapoi si trece mai departe. Ca un copil caruia i se daruieste ceva s-a bucurat batranelul..si-a primit banii inapoi si nu l-a dat nimeni jos, n-a tipat nimeni.. Vocea trista a capatat deodata alte nuante . Pana cand au inceput glumele proaste  ale barbatilor din jurul lui...'batranule, de ce nu platesti bilet?' si alte cele pe care nu le mai retin dar care m-au infuriat la maxim. Cateva minute..atat au durat clipele de seninatate ale celui care acum era lovit cu vorbe grele. Intentionat, sau nu, cei din jurul lui au reusit sa-i readuca aminte ca nu-l privesc cu aceiasi ochi cu care se privesc unul pe celalalt..
Batranelul a tacut apoi pana acasa...l-am vazut coborand din autocar...un trup plapand care ducea in spate un sac de rafie cu cateva lucruri...putine...si o privire atat de blanda si atat de trista...