.

Posted by Christine | Posted in | Posted on 21:15

Pe sub gluga trasa pe ochi priveam cu incantare fulgii care dansau in jurul meu.E totul alb, pur, inocent...As fi furat clipa aceea pentru mine.. Doua tipe par ca au abordat un subiect interesant. Sunt exact in spatele lor dar nu le pot auzi. Tubul imi loveste o parte metalica a gentii, iar zgomotul se repeta obsedant. Incerc cateva secunde apoi ma las pagubasa. Raman in urma, ma misc incet. Am kilograme in spate si umarul deja simte presiunea prea puternica. Spatele se revolta si el de vreo 2-3 zile. Am incercat sa-l linistesc de dimineata, dar se pare ca nu-l multumesc cele cateva exercitii . Mi-am propus ca anul acesta sa trec pe lista de prioritati exercitiul fizic. Poate-mi iese. De dimineata aproape ca m-am speriat de mine..dupa o noapte plina, care oricum nu mi-a ajuns (chiar, de ce-o fi noaptea atat de scurta?) m-am pricopsit cu niste cearcane de toata frumusetea. Ca sa nu mai pun la socoteala ochii rosii.. Si-mi propusesem sa nu mai folosesc anticearcanul...oricum de data asta nu mai are prea mare efect si totusi.. Ma simt obosita. Si nu's de vina putinele ore de somn din ultimul timp, nu, cu asta's obisnuita de mult. De vina's eu ca nu mai fac nimic din ceea ce-mi facea cu adevarat placere. parca-as fi un robot...Abia astept sesiunea. Poate mai am si eu timp sa respir, caci facultatea asta imi mananca sufletul. Si nerviiiiiiiiiiii. [Si oricum n-as putea face nimic altceva:)]
See you soon.

Comments (0)

Trimiteți un comentariu