M-am inscris in Pathos
Posted by Christine | Posted in | Posted on 12:08
Pathos e o scoala de munte ajunsa deja la cel de'al saselea an de activitate. M-am inscris si eu anul acesta in prima serie. In total sunt 2 serii si aproape 250 de oameni..sau mai bine zis au fost. Dupa prima aplicatie de la Diham (la care eu n-am fost, dar shhhht..) se pare ca au renuntat aproape 40 de persoane. In week.endul ce tocmai s-a sfarsit a avut loc cea de'a doua aplicatie la Paraul Rece-cabana Cerbul.
Luam personalul la 05.40 sambata dimineata. E groaznic. As fi dat orice sa nu fi dat avansul si sa raman acasa sa dorm. Mi se pare un week.end perfect pentru odihna si pe mine ma mananca iar sa plec la munte. Dar nah..tb sa ma duc, am platit mai mult de jumatate din aplicatie.
Ne intalnim la peronul 7. Multa lume entuziasmata. Eu mor de somn..Vreau inapoi in pat..
Pe peron o vad pe Daniela pe care o cunosc de la curs..schimb cateva vorbe cu ea..si ei ii e somn dar e mai treaza decat mine. Stam putin, observam multimea (multa lume echipata corespunzator. uimitor!) si ne urcam in tren. Dupa cateva minute ajunge si Miky si stam toate trei. As fi vrut sa adorm putin pe tren, dar alaturi sunt asezati 3 baieti si o fata care nu prea au chef de pierdut vremea. Propun joc de carti si ne bagam si noi. Facem o masuta legand o bluza de scaunele paralele si asezand sub ea un rucsac. Pana in Predeal ne jucam macaua, trombon si mafia.
Din Predeal urmeaza urcarea in monom...pe marginea strazii DAR prin zapada..apoi iesim din oras si incepe urcarea prin padure-apoi coborare-iesire in strada din nou..si ajungem la cabana trei brazi. Pana aici zapada. Suficient de mare incat sa fie nevoie de parazapezi..multi n-avem si ne udam un pic. De la cabana incepe o coborare, de data asta prin noroi..Am adunat pe portiunea asta cel putin 2 kg de noroi pe bocanci, ca sa nu mai zic de muradaria de pe pantaloni..dar se termina curand si incepe o portiune de urcat ceva mai pieptis. Cred ca urcarea pe portiunea asta (care nu era foarte mare) a durat cat tot drumul pana aici. Sunt cateva fete care nu mai pot si sunt luate in fata sirului sa dea ritmul..se sta mai mult decat se urca...vorba unei tipe din fata...'un pas in fata, doi inapoi.." Daaaar ajungem sus intr-un final. O poza de grup si din nou iesirea in strada. De aici maxim 2 km si ajungem la cabana Cerbul. Pauza pana la 16.30. Luam cheile si fuga in camere. Noi ne alegem o camera de 7 locuri..noi din tren :).
La 16.30 ni se comunica programul : tiroliana si concurs de orienatare. Ne indreptam spre locul de desfasurare al activitatilor si vedem tiroliana...cam lunga...si cam mare distanta sub ea...e un pic brrrr..dar parca abia astept. Pana una-alta se fac echipele pentru concursul de orientare. Noi ramanem o echipa..noi din camera:).adica Filip, Coco(Dorin), Alina, Strichi/Titirezu'(Cristi), Daniela, Miky si eu. Fiecare echipa are propiul nume. Noi suntem DerGrüne Nebel (germ. 'ceata verde'). Alegem numele in romana si Daniela il traduce in germana sperand sa-l punem in dificultate pe Moldo la notarea echipelor. Nici o sansa..Moldo se pricepe si ne trece corect. N-am impresionat, trebuie sa facem altceva..Suntem 8 echipe. Mai sunt Echipa nr 1, 7 crai, Seven Up, Power Praf, Milka, The Finders si inca o echipa al carei nume l-am uitat. Ni se explica in ce consta orientarea. Sunt ascunsi in padure 10 muti (10 foite cu parole). La start ni se indica directia si numarul de pasi catre primul mut. Aici notam parola si gasim totodata un indiciu care ne conduce catre urmatorul mut. Indiciul consta in unghiul de deviatie si numarul de pasi. Pentru asta trebuie sa invatam sa folosim busola. Se face noapte. Echipele trebuie sa plece din 5 in 5 minute pentru a cauta mutii separat. Din pacate sunt 7 busole si suntem 8 echipe:(, iar noi suntem ultimii care intram. Ni se propune sa ne dizolvam si sa completam celelalte echipe. Nu vrem. Moldo ne spune ca o sa asteptam cam o ora jumate pana vine prima echipa cu busola ca sa plecam si ca o sa fim singuri in padure. Nu ne mai simtim degetele picioarelor de frig (de la urcarea aia prin zapada ne-au ramas bocancii uzi), tremuram cu totii si ne dorim cu ardoare sa ajungem mai repede la cabana. Cu toate astea nu vrem sa ne despartim. Ne hotaram. Ramanem..asteptam. Zuzzy se supara pe noi ca trebuie sa stea in frig cu cronometrul sa ne astepte cand puteam sa plecam mai devreme, noi incercam sa ne incalzim. Facem cateva exercitii si constatam ca dansul pinguinului e cel mai eficient. Nu, nu avem muzica, dar ce mai conteaza? Ni se mai alatura cativa si dansam in panta, in gropi, pe gheata, pe unde apuca fiecare, insa ne incalzim. In timpul asta unul dintre instructori testeaza coarda pentru tiroliana. Se rupe o piesa care intinde coarda si ni se comunica faptul ca tiroliana va fi scoasa din program azi. Incep sa plece echipele. Ne oprim din incalzire si inghetam. Se vad cateva lumini..'deja vin?'...nu se mai vad...se pare ca se ratatcisera...mai stam un pic se vad din nou..apoi iar nu se mai vad. Trec 45 de minute tremurand si ajunge prima echipa. Luam busola si fugim si noi. Gasim primul mut usor. Notam parola, potrivim busola si fugim in directia indicata. 286 de pasi...numaram..numaram..si ne incurcam..toti..nu mai stim cati pasi am facut, una din fete nu crede ca am mers in directia corecta..intram un pic in panica , pierdem timp..ne hotaram ca unul din noi sa se intoarca la primul mut cu busola si sa verfice..in timpul asta zarim al doilea mut intr-un copac. Gata, am scapat, urmatorul..Pe la al patrulea ne intalnim cu o echipa. Nu ni se spusese ca o sa fim singuri? Se chinuie cu busola, noi notam, potrivim, fugim..la urmatorul ii ajungem pe cei de la milka (de care ne cam temeam). Cauta si ei. Noi gasim, batem din palme sa nu se prinda ei, dar ne ducem buluc cu frontalele si observa..fir'ar ! Vin in spatele nostru acum. Nu-i nimic. stingem frontalele o portiune si alergam pe intuneric. Le reaprindem cand ne-au pierdut si cautam in continuare. Mutul 7. Moldo ne spusese la start ca o sa avem multe deviatii de la reper pe care trebuie sa le calculam corect. Noi nu calculam nimic, ca sa nu pierdem timp. Doar numaram pasi, in rest intram prin maracini, sarim peste stanca, ne agatam pantalonii si gasim toti mutii. Fugim spre finish. Zuzzy noteaza timpul in care ajunge fiecare echipa si preia parolele. Ajungem si strigam :' echipa 8.. am ajuns' . Zuzzy: '8?!?! sunteti 8?? mai sunt inca 2 echipe pe traseu si voi deja ati ajuns?' Mda..am ajuns chiar daca am plecat la diferenta de 45 de minute de prima echipa. Ne e clar ca am scos un timp bun, important e sa fi scris parolele corect. Ne trimite la cabana. Mergem..facem dus, stam la taclale. Peretii cabanei sunt incredibil de subtiri, atat de subtiri incat comunicam cu camera din dreapta noastra. Peste ceva timp se aud vocile instructorilor. Vorbesc despre clasament. Wow!! erau in camera din stanga?! Ascultam si nu intelegem foarte bine. La un moment dat intreaba Strichi: 'cine a castigat?' . ' Echipa nr. 8' se aude de dincolo. Yupyyyyyyyyy..suntem tari.
Seara, la cantare, ni se inmana premiul: o sticla de bere (desi nu avem voie cu alcool) si suntem felicitati. 18 minute. Echipa de pe locul 2 a scos 38 de minute. Am castigat detasat. Suntem mandri. Ultima echipa a terminat cu un timp de 1 ora si cateva minute. De la masa suntem scosi afara la disciplinare cu totii si 30 de minute facem sarituri ca mingea, genoflexiuni si flotari pe pietricele.
'- Ai febra?
- La ce?
- La picioare.
- Ce's alea?'
A doua zi de dimineata facem incalzirea, alergam 1 km in panta si plecam spre Predeal pe sosea. 8 km. Ne claxoneaza masini..unii ne aplauda, o doamna ne filmeaza, cineva ne intreaba daca nu ne e frig..oamenii sunt uimiti..noi suntem incantati de traseul lejer. In Predeal ninge. La 15.20 pleaca trenul iar atmosfera pe tren e minunata. Ajungem in gara si mai facem o poza de grup, apoi ne despartim.
Nu credeam ca o sa-mi placa o iesire pe munte cu 50 de oameni, dar mi-a placut...atmosfera, caci traseul a fost mai mult de plimbare. Cu siguranta o sa mai merg :)
See you next time:)
Luam personalul la 05.40 sambata dimineata. E groaznic. As fi dat orice sa nu fi dat avansul si sa raman acasa sa dorm. Mi se pare un week.end perfect pentru odihna si pe mine ma mananca iar sa plec la munte. Dar nah..tb sa ma duc, am platit mai mult de jumatate din aplicatie.
Ne intalnim la peronul 7. Multa lume entuziasmata. Eu mor de somn..Vreau inapoi in pat..
Pe peron o vad pe Daniela pe care o cunosc de la curs..schimb cateva vorbe cu ea..si ei ii e somn dar e mai treaza decat mine. Stam putin, observam multimea (multa lume echipata corespunzator. uimitor!) si ne urcam in tren. Dupa cateva minute ajunge si Miky si stam toate trei. As fi vrut sa adorm putin pe tren, dar alaturi sunt asezati 3 baieti si o fata care nu prea au chef de pierdut vremea. Propun joc de carti si ne bagam si noi. Facem o masuta legand o bluza de scaunele paralele si asezand sub ea un rucsac. Pana in Predeal ne jucam macaua, trombon si mafia.
Din Predeal urmeaza urcarea in monom...pe marginea strazii DAR prin zapada..apoi iesim din oras si incepe urcarea prin padure-apoi coborare-iesire in strada din nou..si ajungem la cabana trei brazi. Pana aici zapada. Suficient de mare incat sa fie nevoie de parazapezi..multi n-avem si ne udam un pic. De la cabana incepe o coborare, de data asta prin noroi..Am adunat pe portiunea asta cel putin 2 kg de noroi pe bocanci, ca sa nu mai zic de muradaria de pe pantaloni..dar se termina curand si incepe o portiune de urcat ceva mai pieptis. Cred ca urcarea pe portiunea asta (care nu era foarte mare) a durat cat tot drumul pana aici. Sunt cateva fete care nu mai pot si sunt luate in fata sirului sa dea ritmul..se sta mai mult decat se urca...vorba unei tipe din fata...'un pas in fata, doi inapoi.." Daaaar ajungem sus intr-un final. O poza de grup si din nou iesirea in strada. De aici maxim 2 km si ajungem la cabana Cerbul. Pauza pana la 16.30. Luam cheile si fuga in camere. Noi ne alegem o camera de 7 locuri..noi din tren :).
La 16.30 ni se comunica programul : tiroliana si concurs de orienatare. Ne indreptam spre locul de desfasurare al activitatilor si vedem tiroliana...cam lunga...si cam mare distanta sub ea...e un pic brrrr..dar parca abia astept. Pana una-alta se fac echipele pentru concursul de orientare. Noi ramanem o echipa..noi din camera:).adica Filip, Coco(Dorin), Alina, Strichi/Titirezu'(Cristi), Daniela, Miky si eu. Fiecare echipa are propiul nume. Noi suntem DerGrüne Nebel (germ. 'ceata verde'). Alegem numele in romana si Daniela il traduce in germana sperand sa-l punem in dificultate pe Moldo la notarea echipelor. Nici o sansa..Moldo se pricepe si ne trece corect. N-am impresionat, trebuie sa facem altceva..Suntem 8 echipe. Mai sunt Echipa nr 1, 7 crai, Seven Up, Power Praf, Milka, The Finders si inca o echipa al carei nume l-am uitat. Ni se explica in ce consta orientarea. Sunt ascunsi in padure 10 muti (10 foite cu parole). La start ni se indica directia si numarul de pasi catre primul mut. Aici notam parola si gasim totodata un indiciu care ne conduce catre urmatorul mut. Indiciul consta in unghiul de deviatie si numarul de pasi. Pentru asta trebuie sa invatam sa folosim busola. Se face noapte. Echipele trebuie sa plece din 5 in 5 minute pentru a cauta mutii separat. Din pacate sunt 7 busole si suntem 8 echipe:(, iar noi suntem ultimii care intram. Ni se propune sa ne dizolvam si sa completam celelalte echipe. Nu vrem. Moldo ne spune ca o sa asteptam cam o ora jumate pana vine prima echipa cu busola ca sa plecam si ca o sa fim singuri in padure. Nu ne mai simtim degetele picioarelor de frig (de la urcarea aia prin zapada ne-au ramas bocancii uzi), tremuram cu totii si ne dorim cu ardoare sa ajungem mai repede la cabana. Cu toate astea nu vrem sa ne despartim. Ne hotaram. Ramanem..asteptam. Zuzzy se supara pe noi ca trebuie sa stea in frig cu cronometrul sa ne astepte cand puteam sa plecam mai devreme, noi incercam sa ne incalzim. Facem cateva exercitii si constatam ca dansul pinguinului e cel mai eficient. Nu, nu avem muzica, dar ce mai conteaza? Ni se mai alatura cativa si dansam in panta, in gropi, pe gheata, pe unde apuca fiecare, insa ne incalzim. In timpul asta unul dintre instructori testeaza coarda pentru tiroliana. Se rupe o piesa care intinde coarda si ni se comunica faptul ca tiroliana va fi scoasa din program azi. Incep sa plece echipele. Ne oprim din incalzire si inghetam. Se vad cateva lumini..'deja vin?'...nu se mai vad...se pare ca se ratatcisera...mai stam un pic se vad din nou..apoi iar nu se mai vad. Trec 45 de minute tremurand si ajunge prima echipa. Luam busola si fugim si noi. Gasim primul mut usor. Notam parola, potrivim busola si fugim in directia indicata. 286 de pasi...numaram..numaram..si ne incurcam..toti..nu mai stim cati pasi am facut, una din fete nu crede ca am mers in directia corecta..intram un pic in panica , pierdem timp..ne hotaram ca unul din noi sa se intoarca la primul mut cu busola si sa verfice..in timpul asta zarim al doilea mut intr-un copac. Gata, am scapat, urmatorul..Pe la al patrulea ne intalnim cu o echipa. Nu ni se spusese ca o sa fim singuri? Se chinuie cu busola, noi notam, potrivim, fugim..la urmatorul ii ajungem pe cei de la milka (de care ne cam temeam). Cauta si ei. Noi gasim, batem din palme sa nu se prinda ei, dar ne ducem buluc cu frontalele si observa..fir'ar ! Vin in spatele nostru acum. Nu-i nimic. stingem frontalele o portiune si alergam pe intuneric. Le reaprindem cand ne-au pierdut si cautam in continuare. Mutul 7. Moldo ne spusese la start ca o sa avem multe deviatii de la reper pe care trebuie sa le calculam corect. Noi nu calculam nimic, ca sa nu pierdem timp. Doar numaram pasi, in rest intram prin maracini, sarim peste stanca, ne agatam pantalonii si gasim toti mutii. Fugim spre finish. Zuzzy noteaza timpul in care ajunge fiecare echipa si preia parolele. Ajungem si strigam :' echipa 8.. am ajuns' . Zuzzy: '8?!?! sunteti 8?? mai sunt inca 2 echipe pe traseu si voi deja ati ajuns?' Mda..am ajuns chiar daca am plecat la diferenta de 45 de minute de prima echipa. Ne e clar ca am scos un timp bun, important e sa fi scris parolele corect. Ne trimite la cabana. Mergem..facem dus, stam la taclale. Peretii cabanei sunt incredibil de subtiri, atat de subtiri incat comunicam cu camera din dreapta noastra. Peste ceva timp se aud vocile instructorilor. Vorbesc despre clasament. Wow!! erau in camera din stanga?! Ascultam si nu intelegem foarte bine. La un moment dat intreaba Strichi: 'cine a castigat?' . ' Echipa nr. 8' se aude de dincolo. Yupyyyyyyyyy..suntem tari.
Seara, la cantare, ni se inmana premiul: o sticla de bere (desi nu avem voie cu alcool) si suntem felicitati. 18 minute. Echipa de pe locul 2 a scos 38 de minute. Am castigat detasat. Suntem mandri. Ultima echipa a terminat cu un timp de 1 ora si cateva minute. De la masa suntem scosi afara la disciplinare cu totii si 30 de minute facem sarituri ca mingea, genoflexiuni si flotari pe pietricele.
'- Ai febra?
- La ce?
- La picioare.
- Ce's alea?'
A doua zi de dimineata facem incalzirea, alergam 1 km in panta si plecam spre Predeal pe sosea. 8 km. Ne claxoneaza masini..unii ne aplauda, o doamna ne filmeaza, cineva ne intreaba daca nu ne e frig..oamenii sunt uimiti..noi suntem incantati de traseul lejer. In Predeal ninge. La 15.20 pleaca trenul iar atmosfera pe tren e minunata. Ajungem in gara si mai facem o poza de grup, apoi ne despartim.
Nu credeam ca o sa-mi placa o iesire pe munte cu 50 de oameni, dar mi-a placut...atmosfera, caci traseul a fost mai mult de plimbare. Cu siguranta o sa mai merg :)
See you next time:)
Frumos povestit :)
multumesc frumos :*