Sus pe biciclete
Posted by Christine | Posted in | Posted on 20:47
La inceputul anului mi-am promis ca o sa ma apuc serios de miscare. Intre timp insaa mi s-a deschis apetitul pentru competitii...mai un prieten, mai un necunoscut, mai un site si gata...m-am hotarat. Si cum micile mele probleme de sanatate nu-mi permit sa particip la competitii in care sa alerg, m-am intors la vechea mea iubire, bicicleta. Si acum apar problemele. In primul rand bicicleta pe care o am in momentul de fata nu-mi este de prea mare ajutor intr-o competitie serioasa. Apoi, deocamdata nu prea am timp de antrenament, deci astept sa treaca sesiunea (care va trece abia la jumatatea lui iulie). Cineva imi zice ca e cam ambitios sa particip in toamna la un concurs luand in seama acest ultim aspect, mama ma intreaba ironic "crezi tu ca stapanesti atat de bine bicicleta?" . Ei bine, nu, nu cred, de fapt n-am mai urcat pe bicicleta din vara anului trecut. Dar imi place si sunt sigura ca ma pot descurca. Si cum in week-end-ul ce tocmai se incheie am fost acasa, am profitat un pic si mi-am scos bicicleta frumos la plimbare. Mi-am adunat pe langa mine doua prietene si am mers impreuna 25 de km. Mai cu viteza, mai incet, important e ca pe bicicleta nu trebuie sa ma opresc ca sa ma odihnesc, e suficient sa reduc viteza cativa metri si gata. Ce-i drept am mers pe drum drept, asfaltat, deci nu pot spune ca e mult, dar e un inceput. Imi aduc aminte de antrenorul meu de handbal care ne spunea deseori: "Calul de rasa se odihneste in picioare". Cum sa ma opresc cand ma gandesc la asta? Surprinzator pentru mine a fost ca desi mi-am urnit greu fetele in final s-au declarat incantate...si poate...poate..
si poate, poate intr-o zi vom scrie si vorbi despre acea competitie, mult prea interesanta, ca noi sa ramanem la stadiul de visasare, trebuie s-o transformam in realilate, trebuie s-o traim..!